Etichete

, , , ,

freud-jung.jpgO platformă comună se stabileşte în defensiva împotriva denigratorilor psihanalizei. Cei doi se informează reciproc despre noile agresiuni la care au fost supuse cercetările lor, despre iniţiativele şi replicile pe care le-au formulat, trasează portrete suculente, vitriolante, preopinenţilor pe care-i au de înfruntat. Jung: “Sper ca pe viitor comunitatea dumneavoastră ştiinţifică să crească neîncetat, în pofida atacurilor pe care Aschaffenburg, în aplauzele autorităţilor, le-a întreprins împotriva teoriei, ba am putea chiar spune persoanei dumneavoastră. Cel mai trist este că Aschaffenburg, în atacurile sale, se agaţă, după părerea mea, de aspectele formale, în vreme ce meritele ideilor dumneavoastră se găsesc în domeniul psihologic”. Freud comentează, la rîndul lui, cu dezgust: “La atacurile lui Aschaffenburg nu voi răspunde din motive principiale, precum şi din cauza neamabilităţii personale de care face dovadă. L-aş judeca însă desigur cu ceva mai multă asprime decît dumneavoastră. Nu văd acolo decît nerozii şi, pe lîngă acestea, o ignorare demnă de invidiat a lucrurilor pe care le judecă”. Jung se implică energic în răspîndirea ideilor freudiene: “Am prezentat, de altfel, cauza dumneavoastră şi la adunarea medicilor psihiatri de la Tübingen, împotriva unei opoziţii copleşitoare, din care s-a evidenţiat, prin tîmpenia argumentelor sale, îndeosebi consilierul Hoche”.

Sînt enumeraţi, cu multă satisfacţie, aliaţii cîştigaţi de partea cauzei. Jung: “V-ar interesa poate să aflaţi că dr. Frank, fostul director al clinicii de psihiatrie din Münsterlingen, aplică şi el aici, cu mare succes, metoda dumneavoastră analitică, datorită căreia a cîştigat în cel mai scurt timp numeroşi pacienţi. Un excelent cunoscător şi practicant al metodei dumneavoastră este şi dr. Bezzola, medicul-şef al sanatoriului Schloss Hard, cantonul Thurgau. Ambii împărtăşesc opinia că metoda dumneavoastră constituie un eveniment decisiv pentru practica neurologică”. Adepţii nu sînt elogiaţi la grămadă, fără discernămînt. Partizanatul unora e taxat cu luciditate critică. Freud: “Rank nu va avea, bineînţeles, prea mult noroc. Scrie de-a dreptul autoerotic, tactul pedagogic îi lipseşte din păcate în întregime. În afară de aceasta nu a depăşit încă, după cum aţi remarcat şi dumneavoastră, influenţa hranei sale intelectuale de mai dinainte şi se lansează în tratarea unor abstracţiuni, pe care eu nu pot să le apuc de nicăieri. Dar independenţa lui faţă de mine este mai mare decît pare; este un cap înzestrat, foarte tînăr şi, un lucru nespus de merituos la vîrsta lui, deosebit de sincer. De la maniera dumneavoastră de a prezenta cauza vom avea, desigur, mult mai multe de aşteptat”. Jung rămîne adeptul cel mai preţuit de maestru, pentru maturitatea sa ştiinţifică şi seriozitatea sa analitică: “După ce Bleuler şi dumneavoastră, în oarecare măsură şi Löwenfeld, mi-aţi făcut glasul auzit în literatură, mişcarea în favoarea inovaţiei noastre nu va mai putea fi stăvilită, oricît s-ar împotrivi aceste autorităţi sortite pieirii”.

Jung împărtăşeşte, cu solicitudine, evaluările şefului de şcoală: “Am citit de curînd cu satisfacţie că Löwenfeld a trecut acum cu fermitate, cel puţin în ceea ce priveşte nevroza de angoasă, de partea dumneavoastră. Glasul lui răsună mai departe în Germania, decît al meu. Poate că marşul dumneavoastră triumfal va începe mai curînd decît credem noi”. Alte succese în răspîndirea metodei psihanalitice sînt consemnate cu bucurie. Jung: “Teoriile dumneavoastră au prins deja rădăcini foarte trainice la psihologii din Geneva, deşi nu este de departe încă totul digerat. (…) Claparède doreşte să publice în ‘Archives de Psychologie’ un amplu referat asupra tuturor lucrărilor mele. Şi acesta ar fi iarăşi un simptom al avansării cauzei. Şi Flournoy arată un interes extraordinar faţă de cauză. Săptămîna viitoare va trebui să plec într-o călătorie de zece zile la Paris şi Londra. Cu acest prilej îl voi vizita pe Janet şi îl voi întreba despre dumneavoastră”.

Obstacolele nu sînt însă deloc mici şi răsar din cele mai neaşteptate colţuri. Jung participă la un congres de specialitate, la Amsterdam, şi îi relatează în tonuri acidulate lui Freud situaţia pe care a găsit-o la faţa locului: “Bezzola a luat primul cuvîntul, pentru a ‘protesta’ împotriva dumneavoastră, împotriva mea şi împotriva teoriei sexuale a isteriei. (Subton moral!) Cu un ceas înainte încercasem să ajung pe cale amiabilă la o înţelegere cu el – imposibil. Vă invidiază pentru cărţile pe care le scrieţi şi pentru veniturile dumneavoastră, lucru care te face să mori de rîs sau să mori de enervare. Nimic altceva decît un afect de furie, lipsit de orice temei logic, împotriva dumneavoastră şi împotriva mea. / Pe urmă a proclamat terorismul împotriva dumneavoastră Alt din Uchtspringe, anume că el nu ar permite cu nici un preţ unui medic de convingere freudiană să trateze vreun pacient – lipsă de scrupule – porcărie – etc. Aplauze furtunoase şi felicitări adresate vorbitorului din partea prof. Ziehen din Berlin. A urmat Sachs din Breslau, care nu a rostit decît nişte mari măgării care nu pot fi reproduse; iarăşi aplauze furtunoase. Janet nu a avut încotro şi a dat de înţeles că a auzit şi el de dumneavoastră. Despre teoria dumneavoastră nu ştie însă nimic, dar e convins că totul este o aberaţie. Pentru Heilbronner din Utrecht doar experimentele asociative sunt discutabile ca ‘elemente ale teoriei dumneavoastră’. A considerat înşelătorie tot ce am spus eu despre asta, iar despre Freud, ce să mai vorbim. Aschaffenburg nu a participat la discuţie, motiv pentru care am renunţat la cuvîntul de încheiere. Înainte a vorbit însă Frank din Zürich cu tărie în favoarea dumneavoastră, la fel şi Groß din Graz, care a expus de altfel pe larg şi în secţiunea de psihologie importanţa teoriei dumneavoastră, în măsura în care vizează funcţia secundară. Păcat că Groß este atît de psihopatic; este foarte inteligent şi a dobîndit influenţă asupra psihologilor prin a lui ‘Sekundärfunktion’. Am stat mult de vorbă cu el şi am remarcat că este un adept nespus al ideilor dumneavoastră.”

Seninătatea aspră şi hotărîrea nestrămutată, pe care le demonstrează Sigmund Freud în corespondenţa lui personală, sînt impresionante. “Nu are nici o importanţă că reprezentanţii oficiali nu ne înţeleg în clipa de faţă. În masa anonimă, care se ascunde în spatele lor, se găsesc destule persoane care vor să înţeleagă şi care la un moment dat ies în faţă, lucru pe care eu l-am trăit de multe ori. Lucrăm în principal pentru istorie. (…) Nu suntem primii care trebuie să aştepte pînă cînd limbajul lor începe să fie înţeles. Părerea mea este că avem mai mulţi adepţi tainici decît ştim noi. (…) Cu fiecare nouă ocazie cu care se rîde de noi creşte siguranţa mea că ţinem în mîini ceva însemnat. În necrologul pe care mi-l veţi scrie cîndva nu uitaţi să îmi atestaţi faptul că toată opoziţia pe care am întîmpinat-o nu m-a făcut nici o clipă să şovăi”.

Anunțuri