Etichete

, , , , ,

freud-jung.jpgCînd vezi o carte de 900 pagini, cît o cărămidă pătrăţoasă, inima îţi dă ghes s-o tai la fugă. Însă a fost destul să citesc numele şi titlul de pe copertă ca să-mi scapere degetele: Freud-Jung, Corespondenţă (Buc., Ed. Trei, traducere Laura Karsch). Despre cei doi autori ştiam cam ce se ştie din cultura generală, care constituie suma lucrurilor pe care le cunoşti, după ce-ai uitat ce-ai învăţat. Freud a fost părintele psihanalizei, o tehnică medicală originală, prin care erau trataţi pacienţii cu diverse tulburări nervoase. Deşi savantul vienez a insistat pe caracterul practic, terapeutic, al sistemului său, teoria lui s-a inspirat din şi s-a verificat prin celebre opere literare, biografii de scriitori etc. Jung a adaptat elementele gîndirii “pozitiviste” freudiene la o dimensiune filosofică, prin extinderea investigaţiilor de la indivizi la colectivităţi, în cadrul cărora pot fi identificate anumite pattern-uri. A fost notorie ostilitatea dintre cele două uriaşe personalităţi ale secolului trecut. Asta a condus chiar la două ramuri incompatibile printre specialiştii descendenţi. În ziua de azi poţi să stai în tabăra freudiană sau în cea jungiană, dar orice permeabilitate peste “graniţe” pare imposibilă.

Cu atît mai surprinzătoare a fost pentru mine masiva apariţie editorială, care atestă, la firul ierbii, legăturile foarte strînse dintre cei doi “strămoşi”. Dar mai întîi trebuie schiţată chiar odiseea naşterii acestei cărţi. Freud s-a refugiat de la Viena, din faţa pericolului hitlerist, pentru ultimul său an de viaţă, în Anglia. Într-o Europă tensionată de ajunul celui de-al Doilea Război Mondial, cu o parte din numeroasa familie rămasă în urmă şi ucisă de fascişti, cu alte rude care l-au însoţit înspăimîntate în exil, cu toată gospodăria lichidată sub spectrul ameninţărilor, cu ampla bibliotecă pierdută şi arhiva răvăşită, nimeni nu s-a mai gîndit la corespondenţa savantului. Au trecut anii pînă cînd scrisorile primite odinioară de la Jung au fost întîmplător găsite, apoi catalogate, transcrise şi traduse. De partea cealaltă, profesorul elveţian şi-a afirmat în repetate rînduri opoziţia privind publicarea epistolelor primite de la Freud, întrucît ele nu ar prezenta importanţă publică, ar trata probleme medicale confidenţiale etc. Abia în a doua jumătate a anilor ‘50 s-a demarat un plan de lucru, prin colaborarea dintre cele două organizaţii derivate, Institutul Jung din Zürich şi Arhiva Freud din Statele Unite. Familiile şi-au schimbat între ele scrisorile originale, fiecare preluîndu-le pe cele emanate de propriul spirit tutelar. La moartea psihologului elveţian, în 1961, a rămas totuşi în vigoare interdicţia explicită privind publicarea scrisorilor în deceniile succesive. În 1970 a intervenit întîlnirea directă, la Londra, dintre Franz Jung şi Ernst Freud, fiii oamenilor de ştiinţă, care au convenit editarea cărţii, chiar la limită, cu cîteva zile înainte de moartea celui de-al doilea. Numeroşi specialişti au supervizat apoi acurateţea transcrierilor şi a traducerii, au îmbogăţit textul principal cu note explicative şi completări biobibliografice de subsol. A rezultat această carte, absolut impresionantă prin forma şi conţinutul său, recent tipărită în limba română.

Anunțuri