Etichete

, , , , ,

Bianca Garufi este o siciliancă isteaţă şi frumoasă, angajată la filiala din Roma a Editurii Einaudi. Îndată după terminarea războiului, Pavese se implică în viaţa politică, prin adeziunea la Partidul Comunist, şi în viaţa culturală, prin eforturile de reorganizare a editurii cu care colaborase îndelung. Stabilit pentru o vreme în capitală, începe flirtul cu mai tînăra sa colegă. După cîteva luni o cere în căsătorie, dar tot fără succes. Se întoarce la Torino şi îşi consemnează eşecurile sentimentale, prin note deprimate, parţial încriptate, în Meseria de a trăi.

Ultima lovitură o primeşte Cesare Pavese din partea actriţei Constance Dowling. Ea a venit în Italia pentru roluri de figuraţie, împreună cu sora sa, Doris, după eşecuri artistice repetate în America. Singurul domeniu unde impresionase a fost în relaţiile cu bărbaţii. Elia Kazan, prin jurnalul său, îşi aminteşte superlativ scenele sexuale, în diversitatea lor scenografică: “în nopţile reci, sprijinindu-ne de caloriferul din holul clădirii în care se afla apartamentul ei; în prima zi nesperat de caldă de primăvară, în spatele coşurilor de pe acoperiş. Hoinărind pe străzile întunecate ale oraşului, puteam să intrăm pe neaşteptate pe o alee îngustă dintre clădirile înalte. Sau, cînd nu ne mai puteam abţine, ne întîlneam într-o lojă la Belasco înainte de intrarea publicului, iar gemetele noastre erau înăbuşite de greutatea cortinei. Chiar şi în timpul spectacolului (eu nu jucam în primul act al piesei Golden Boy), o făceam sprijiniţi de balustrada din spatele orchestrei, sau, rapid, în holul de jos. După-amiezele aveam mai mult timp şi ne întîlneam prin camerele unor prieteni binevoitori – aveam o listă – sau, cînd reuşeam să economisim nişte bani, ne luam o cameră la un hotel ieftin, puţin mai jos de intersecţia Străzilor 8 cu 46, şaisprezece dolari bine cheltuiţi”. Nu lipsesc amănuntele fizice: “E atît de flămîndă! Mereu dornică. Parcă o văd stînd nemişcată în faţa mea, cu sînii ei mici şi plini, cu picioarele ei perfecte, cu abdomenul ei care se arcuia senzual, asemenea femeilor Renaşterii italiene pe care obişnuiam să le studiem la ora de artă…” etc.

Regizorul n-a fost singurul beneficiar al farmecelor actriţei. Biograful american al lui Pavese îi consemnează minuţios isprăvile. “În timpul relaţiei cu Kazan, Dowling s-a întîlnit şi cu alţi bărbaţi. Capa a cerut-o în căsătorie. O dată i-a tras clapa lui Kazan plecînd pentru weekend la ţară cu John Houseman, care la vremea aceea era cunoscut ca partener de afaceri al lui Orson Welles la înfiinţarea companiei de teatru Mercury. Kazan n-ar fi trebuit să se arate surprins. Houseman regizase în 1941 musical-ul Liberty Jones, şi ca beneficiu profesional îi oferise un rol lui Constance. Ea i-a povestit lui Kazan despre un bărbat de pe bancheta din spate a unui Pontiac şi, odată, cînd a venit să o viziteze pe neaşteptate, a surprins-o intrînd în casă cu un bărbat necunoscut, despre care el a presupus că este un ‘intelectual’, o specie periculoasă în opinia lui. Ea a avut o scurtă relaţie cu Charles Boyer. În 1945, la cîteva zile după despărţirea definitivă de Kazan, se culca cu Helmut Dantine, frumosul actor de origine austriacă, protagonisul din Edge of Darkness (1943), cunoscut milioanelor de cinefili din Casablanca (1942), unde interpreta rolul tînărului refugiat bulgar pe care Humphrey Bogart îl lasă să cîştige la ruletă pentru ca soţia lui să nu fie nevoită să se culce cu şeful poliţiei, căpitanul Claude Reims.”

Ajunsă în Italia cu asemenea antecedente bogate, Constance acceptă o scurtă relaţie – inclusiv trupească – alături de celebrul prozator.

pavese

Anunțuri