Etichete

, , , , , ,

Mereu mă bucur să pot face un bine culturii române. Mai zilele trecute mă învîrteam pe internet, să văd cine mă pomeneşte. În Google Books dau peste volumul Ioanei Pârvulescu, Întoarcere în secolul 21 (Buc., Ed. Humanitas). Povestea sună în felul următor.

Într-o seară autoarea se dădea-n bărci pe Intercity spre Bucale şi, cînd s-a făcut mai spre uşă să coboare, a ginit doi coţcari de se-nfigeau spre ea să-i şparlească poşeta. Dama-i telectuală fină, cu biciclete pe nas şi aer de transplantată, aşa că manglitorii s-au sfătuit între ei cum să opereze. Unu’ i-a zis ăluilalt: N-o arde la ploscă… Şuţii erau pe felie că fraiera nu se prinde. Numai că dameza-i citită de cărţi în argou, aşa că i-a picat fisa că se vorbea de taşca ei, pe care ăia se pregăteau s-o opereze. Gagica iute s-a răstit la ăia să se care-ncolo mai la vale pînă nu le face scandal. Pungaşii s-au ginit c-au fost daţi în gît şi trebe s-o lase moale. Aşa s-a nimerit de-a rămas Ioana Pârvulescu nejefuită.

Autoarea îi explică triumfătoare cititorului sursa victoriei sale neaşteptate: “Că hoţii au vorbit cu glas tare despre planurile lor nu m-a mirat: identificaseră la mine semnul distinctiv al intelectualului, ochelarii, şi-şi închipuiau că argoul lor e ininteligibil pentru un om care, vădit, nu le-a frecventat lumea. Nu aveau de unde să ştie că literatura lumii e plină ochi de lumea interlopă şi că eu am făcut cîţiva ani la rînd seminare cu pagina de limbaj al şuţilor (…). N-aveau de unde să ştie că am confruntat traducerea românească a lui Laszlo Alexandru, din Zazie în metrou, cu originalul francez şi că pe biroul meu cu computer stau cîteva dicţionare de argou şi limbaj familiar”.

Haoleo. De-aici, de la biroul meu cu computer, îi spun Ioanei Pârvulescu “aferim” şi-i transmit “tetrailes bahtalo”. Grijă mare la cititul cărţilor, că ne apără de ciordeala şuţilor! Pupa-i-aş ochelarii.

zazie3

Anunțuri