Etichete
“Importante non è ciò che facciamo, ma quanto amore mettiamo in ciò che facciamo; bisogna fare piccole cose con grande amore.” (Important nu e ce anume facem, ci cîtă iubire punem în ceea ce facem; trebuie să facem lucrurile mărunte cu o iubire mare. – Maica Tereza din Calcutta)
Laszlo Alexandru 
Sigur, putem să păstrăm spitalele și azilele săracilor mai nenorocite decît le-am găsit, pentru că mîntuirea e în suferință. În timp ce banii care curg pentru ei îi punem deoparte, să nu le murdărească sufletele pure. Totuși, noi avem sufletul atît de pur, încît ne permitem să ne tratăm la clinici moderne, fără teama de-a ne macula. Toate acestea fiind făcute cu iubire, ne vor mîntui, precum durerea și moartea în chinuri pe cei care le merită fiindcă le-au primit de sus.
“Opera aperta” ştiu bine că înseamnă să înţelegem cum vrem şi cum ne pricepem o operă artistică, după ce-a fost lansată în lume de creatorul ei. Dar a interpreta exact pe dos cuvintele unei femei pioase, care şi-a dedicat întreaga viaţă celor sărmani şi bătuţi de soartă, îmi pare o performanţă (negativă) uluitoare.
De fapt nu cuvintele, ci faptele le interpretam. Care, altminteri, n-ar avea nevoie de interpretare, fiind la lumină. Și adevărul este că săracilor le-a negat accesul la medicamente și îngrijire spitalicească, în numele suferinței care „face lumea mai bună”, pe cînd ei, cînd a avut nevoie de o asemenea îngrijire, nu și-a negat-o, ba dimpotrivă. Se pare că lumea era suficient de îmbunătățită la acel moment.
Eu aveam impresia că discutăm despre o călugăriţă care şi-a petrecut viaţa ajutîndu-i pe oamenii sărmani. Care a fondat ordinul Misionarii Carităţii, tocmai cu scopul de a-i îngriji pe bolnavii fără bani. Care a deschis colonii de tratare a leproşilor în India. Care a primit în 1979 Premiul Nobel pentru Pace, “pentru munca depusă în lupta pentru a învinge sărăcia şi mizeria, ce constituie o ameninţare la adresa păcii”. Care a primit cetăţenia de onoare a SUA şi Premiul Libertăţii din partea lui Ronald Reagan. Care a fost multiplu premiată de diverşi Papi şi a fost admirată de Ioan Paul al II-lea, care a şi canonizat-o la doi ani după moartea ei.
Vă rog să vă abţineţi de la scenariile conspiraţioniste.
Resping categoric orice acuză de conspiratită. Toate cele spuse de dvs. sînt adevărate. Și toate cele spuse de mine sînt adevărate. Nu-i nici primul, nici ultimul caz de fraudă deghizată și lăudată. Faptele sînt cunoscute, au curs tone de cerneală pe acest subiect în publicații cît se poate de respectabile. Vă pot îndemna să căutați, de pildă, în Slate, mai lesne accesibilă. Desigur, informarea în loc de respingere automată ține de o alegere personală. Vă las cu ea, mă retrag.
Ceea ce scrieţi aici este o noutate pentru mine şi, cred, pentru mulţi alţii. Aveţi libertatea de-a indica trei link-uri respectabile, care să vă confirme afirmaţiile. Rămîne apoi la opţiunea cititorilor să fie sau nu convinşi.
Mulțumesc. N-am să-mi exercit acum libertatea asta, pentru că nu m-am pregătit pentru o asemenea situație. Orice cercetare poate porni de la o înșiruire: http://en.wikipedia.org/wiki/Criticism_of_Mother_Teresa
Articolul din Slate, cel pe care l-am menționat ca fiind mai ușor de găsit (deși nu apreciez în mod deosebit tonul său pătimaș): http://www.slate.com/articles/news_and_politics/fighting_words/2003/10/mommie_dearest.html
Pe undeva pe internet trebuie să existe și cercetarea (neoficială) de acum cîțiva ani care a scos la lumină discrepanța dintre sumele exorbitante intrate prin donații în conturile fundației și mizeria crîncenă plus lipsa completă de îngrijire medicală din stabilimentele Maicii Tereza. De asemenea, îngrijirea medicală modernă de care a avut ea însăși parte în La Jolla este informație liberă.
Eu nu spun neapărat, ca Hitchens, că n-ar fi fost sinceră și dedicată. O fi fost – să nu uităm grăuntele de sare cînd consumăm informații jurnalistice. Spun că, pentru săracii morți în chinuri, fanatismul duce la același deznodămînt ca și frauda „sinceră”.
(la cercetarea descrisă aici mă refer:
http://www.nouvelles.umontreal.ca/udem-news/news/20130301-mother-teresa-anything-but-a-saint.html )
Regulile de bază ale jurnalismului pretind ca orice informaţie să fie confirmată din trei surse credibile. Dv. contrapuneţi la un Premiu Nobel, la o cetăţenie onorifică americană şi la o beatificare în Vatican (plus multe alte premii şi onorificenţe la nivelul întregii planete), un articol care e fragment dintr-un studiu care urmează să fie publicat. Am înţeles.
Am mai găsit pe net, cu ocazia acestui dialog că, primind Premiul Nobel, maica Tereza a cerut ca banii atribuiţi ei să fie destinaţi sărmanilor din Calcutta, care vor putea să mănînce astfel un an întreg: “răsplata pămîntească e importantă doar dacă e folosită pentru a-i ajuta pe nevoiaşii din lume”.
http://it.wikipedia.org/wiki/Madre_Teresa_di_Calcutta#Il_Premio_Nobel
Poate n-ați citit cu atenție, prezentarea era anterioară publicării studiului din 2013.
Desigur, poate aveți răbdare să citiți toate informațiile. Sau poate nu. Poate v-ați convins, într-adevăr, în douăzeci de minute. Poate că e o minciună și stabilimentele cu pricina au înflorit de fapt, n-au rămas în stadiul de găuri de șobolani (documentarul acela merită văzut) în care se murea în chinuri. Poate.
Într-adevăr unul din cele 14 capitole pe care Wikipedia i le dedică maicii Tereza e destinat criticilor şi aspectelor controversate. Se pare că asta şi este ponderea informaţiei, pe ansamblul personalităţii sale. Dv. vorbiţi de parcă ar fi 13 capitole de contestări documentate şi doar 1 capitol de elogii nemotivate. Vorbim aşadar despre felul în care e prezentată o informaţie.
Nu e aici locul să intru în dezbateri de nuanţă. Unii îi reproşează că n-a fost suficient de transparentă în administrarea fondurilor primite. Aşa de-ar fi, e asta o dovadă de necinste? Sau poate numai de stîngăcie managerială? Alţii – ca dv. – îi reproşează că stabilimentele sale pentru îngrijirea sărmanilor nu erau la standarde înalte. De parcă asta ar fi fost mai important decît însuşi faptul că le-a întemeiat, dînd o nouă speranţă celor ce nu se bucurau de ea.
Să ne lămurim. Femeia asta a fost respectată şi onorată pentru ceea ce-a făcut efectiv. Detractorii îi reproşează că, în ceea ce-a făcut, n-a fost destul. Destul de mult, destul de clar, destul de bine. Cred că în dezbatere sînt două aspecte diferite, care greu sînt destinate să se întîlnească vreodată. Prezentarea onestă a faptelor ne cere să aşezăm corect nuanţele. Să nu credităm periferia cu autoritatea legitimităţii centrale.
„Alţii – ca dv. – îi reproşează că stabilimentele sale pentru îngrijirea sărmanilor nu erau la standarde înalte.”
Îmi pare rău că ați ales să-mi distorsionați punctul de vedere.
Eh, se pare că ajungem de-acum la argumentele de genul “ba tu!”, “ba tu!”. 🙂 Am totuşi impresia că dialogul nostru a fost benefic pentru nuanţarea suplimentară a unor fapte. Legate de felul cum comunicăm informaţiile, în general, şi de maica Tereza, în special.
Vă mulţumesc pentru intervenţiile stilistic limpezi, chiar dacă ele n-au izbutit să mă convingă.
Ei, nu-i nimic dacă nu v-au convins, nici n-aveau acest scop. M-ați luat pe nepregătite, v-am mai spus, credeam că unele informații sînt mai răspîndite; iar convingerea e treabă de studiu și de durată, nu de citit în diagonală începuturi de informații. În plus, prefer un dialog onest, chiar dacă neconvingător – de aici și reproșul cu distorsionarea; „ba tu”? ba nu. 🙂
Eu n-am nevoie de studii și audituri. Se vede pe chipul ei (care seamănă mult cu al lui Cătălin Voicu) apetitul infracțional. Nu m-ar mira să fi câștigat și vreo licitație trucată pentru renovarea Taj Mahalului.
Eh, poate că ar trebui inventat un semn de punctuaţie special, care să marcheze pasajele ironice (la fel cum marcăm o întrebare sau o exclamaţie). Subiectul ăsta e totuşi prea sensibil pentru a-l coborî la nivelul Hrebenciuc şi Cătălin Voicu.
Păi cred că semnul ăla ar trebui să fie cât tot comentariul meu. Și ironia nu e adresată memoriei Maicii Tereza, evident.
Mă fascinează cei, care dorind să nu cadă în plasă, suflă și în înghețată. Sunt atât de vigilenți încât se prind imediat când americanii își dărâmă Turnurile, când francezii își omoară caricaturiștii și când Maica Tereza își umflă conturile furând de la săraci.
neax, ești undeva hăt departe de ideea mea. dar mă bucur că locul acela îndepărtat e atît de fascinant pentru tine. 🙂