Etichete

, , , , , ,

S-au împlinit doi ani de cînd premierul Victor Ponta a fost acuzat de prestigioasele publicaţii Nature şi Frankfurter Allgemeine Zeitung că şi-a plagiat teza de doctorat. Informaţia a fost reluată pe tot globul de Agenţia Reuters, Agenţia France Presse, Agenţia Associated Press, El Mundo, Washington Post, The Guardian, Global Post, Le Figaro, Chicago Tribune, Radio Kossuth Budapesta, ba chiar şi de portalul nigerian PM News. În acest răstimp s-a succedat o serie de frămîntări politico-ştiinţifice, pe faţă sau prin culise. Chestionat la Bruxelles asupra situaţiei sale, Ponta le-a declarat în iunie 2012 ziariştilor spanioli că va demisiona dacă se dovedeşte că a plagiat. În paralel subordonatul lui, antologicul Liviu Pop, desfiinţa Consiliul Naţional de Etică, doar cu cîteva ore înainte ca acesta să se pronunţe; schimba componenţa Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor Universitare, care tocmai voia să constate plagiatul. Decanul Facultăţii de Drept îşi prezenta subit demisia, ceea ce n-a împiedicat Universitatea din Bucureşti să declare public stabilirea şi reprobarea plagiatului.

Pregătindu-şi terenul pentru alegerile prezidenţiale, alaltăieri pricinaşul şi-a recunoscut strategic isprăvile ştiinţifice. E o premieră care merită consemnată. Ce-a avut de zis? “Eu am o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care mă absolvă de această acuzaţie. Mai mult decît atît nu pot decît să mă duc, nu ştiu, la Tribunalul de la Haga. Deci, strict instituţional acesta este răspunsul meu.” De fapt ICCJ a decis în luna martie că Victor Ponta nu va fi urmărit penal pentru fapta sa, nicidecum că ea nu s-ar fi produs, ori că făptaşul ar fi inocent. Argumentaţia politicianului a continuat: “Al doilea răspuns, care e cu caracter personal: sunt acuzat de ceva ce am făcut rău, am greşit în urmă cu 16 ani. Dacă omoram pe cineva, după 16 ani cred că eram pus în libertate. Cred că am plătit preţul politic, moral. M-a afectat foarte tare, aş minţi să spun că nu m-a afectat tot acest scandal şi acuzaţia aceasta repetată. Am o întrebare: cam cîte zeci de ani trebuie să plătesc pentru ceva ce, sigur, justiţia a zis că sunt nevinovat, dar o parte a opiniei publice mă consideră vinovat?”

O frecventă viclenie de argumentaţie aruncă în desuetudine faptele incomode care sînt dezbătute, pentru a le goli de semnificaţie. “Am greşit în urmă cu 16 ani” este o afirmaţie nerelevantă, atîta vreme cît, după doctoratul contestat, au apărut şi alte cărţi cu semnătura autorului Victor Ponta, acuzate că includ ample pasaje plagiate. Printre acestea se află Răspunderea în dreptul internaţional umanitar, tipărită în 2010 şi aflată pînă azi în vînzare. Lucrarea li “se adresează, în egală măsură, atît studenţilor, teoreticienilor, cît şi tuturor celor interesaţi de problematica dreptului internaţional umanitar şi a celui internaţional deopotrivă”. Departe de-a fi vorba despre o eroare uitată, a unui autor pocăit, asistăm la o falsificare ştiinţifică flagrantă, care îşi continuă efectele în prezent.

ponta

Anunțuri