Etichete
Alain De Botton, Biblia, imaginatie, imagine, Marcel Proust, Noe, privire
Cel mai compătimit personaj biblic al lui Proust, în prima copilărie, a fost Noe. Ce tristeţe să stai încuiat cu zilele într-o arcă şi să nu vezi în jurul tău decît apele! Mai tîrziu, cînd tînărul s-a confruntat cu perioade lungi de boală, care l-au obligat să nu iasă din încăperea lui, a înţeles că de fapt Noe a fost un om fericit. Lumea poate fi mult mai bine văzută şi înţeleasă nu atunci cînd o priveşti, ci atunci cînd imaginile exterioare, percepute de ochii tăi, sînt ulterior îmbogăţite de creierul tău, care le interpretează.
“După ce ne-am uitat la un munte, dacă ne închidem pleoapele şi ne concentrăm pe scena dinăuntru, sîntem călăuziţi spre cele mai importante detalii, masa de informaţii vizuale e interpretată, iar trăsăturile frapante ale muntelui sînt identificate: piscurile sale de granit, zimţii săi de gheaţă, ceaţa care pluteşte deasupra liniei copacilor; detalii pe care mai înainte probabil că le-am văzut, dar nu neapărat le-am observat.
Deşi Noe avea şase sute de ani cînd Dumnezeu a scufundat lumea sub ape şi ar fi avut destulă vreme să se uite împrejur, faptul că toate erau acolo, mereu în cîmpul său vizual, nu l-ar fi îndemnat să recreeze lucrurile pe dinăuntru. Ce sens avea să examineze îndeaproape un tufiş, cu ochii minţii, cînd avea o mare varietate fizică de tufişuri la îndemînă?
Ce mult s-au schimbat lucrurile după două săptămîni petrecute în Arcă, atunci cînd, meditînd cu nostalgie la vechile împrejurimi şi neputînd să le mai vadă, Noe a început desigur să se concentreze pe amintirea tufişurilor, a copacilor şi a munţilor şi astfel, pentru prima dată în viaţa lui de şase sute de ani, a început să le vadă cum trebuie.
Asta înseamnă că dacă avem ceva prezent fizic alături de noi, ne găsim departe de circumstanţele ideale pentru a-l remarca. Prezenţa poate fi, de fapt, tocmai elementul care ne încurajează să ignorăm sau să neglijăm, fiindcă simţim că ne-am îndeplinit obligaţia prin simplul contact vizual” (Alain De Botton, How Proust Can Change Your Life).
Laszlo Alexandru 
Cam ca în lumea cuantică. De prea multă prezenţă, se sperie fotonul.
Reblogged this on fata noptii and commented:
„Ce mult s-au schimbat lucrurile după două săptămîni petrecute în Arcă, atunci cînd, meditînd cu nostalgie la vechile împrejurimi şi neputînd să le mai vadă, Noe a început desigur să se concentreze pe amintirea tufişurilor, a copacilor şi a munţilor şi astfel, pentru prima dată în viaţa lui de şase sute de ani, a început să le vadă cum trebuie.”
@Laszlo Alexandru