Etichete

, , , , , , , ,

bottonOmul e o fiinţă complexă şi tot astfel îi sînt şi sentimentele. E o falsificare să împărţim lumea în alb sau negru, după cum nu trebuie să ne facem impresia că ne raportăm într-un fel unic la un om: pe cutare îl iubim, pe cutare îl urîm. Marcel Proust a avut clarviziunea filosofică şi îndemînarea artistică de-a pune în evidenţă această complexitate a fiinţei umane. “Pare să existe o distanţă între ceea ce alţii vor să audă de la noi, pentru a se convinge că îi simpatizăm, şi amploarea gîndurilor negative pe care ştim că le avem la adresa lor şi totuşi să-i simpatizăm. Ştim că e posibil să credem despre cineva că e îngrozitor de prozaic şi totodată receptiv, înclinat spre infatuare şi totodată fermecător, suferind de halenă şi totodată genial. Dar susceptibilitatea celorlalţi înseamnă că partea negativă a ecuaţiei poate fi rareori exprimată fără a periclita prietenia. De obicei credem că bîrfele despre noi au fost inspirate de o răutate cu mult mai mare (sau mai critică) decît răutatea pe care noi înşine o resimţim faţă de ultima persoană pe care tocmai am bîrfit-o, o persoană ale cărei obiceiuri le putem batjocori, fără ca asta să altereze în vreun fel afecţiunea noastră la adresa ei” (Alain De Botton, How Proust Can Change Your Life).

Anunțuri