Vestea bună e că, pe neaşteptate, s-a găsit încă un volum cu însemnări de Monica Lovinescu. Ele s-au publicat recent la Ed. Humanitas, cu titlul Jurnal inedit 2001-2002. Le răsfoiesc în aceste zile.
Îmi sar în ochi emoţiile politice de-acum peste un deceniu, aşa cum le consemnează autoarea. Frecuşuri între Ion Iliescu şi Adrian Năstase – oare cine va răzbi din confruntare? “…Iliescu a ţinut un discurs anticapitalist primar, căruia i-a dat imediat replica (procapitalistă) Năstase. Mi-ar părea, fireşte, bine să fie aşa şi politica proeuropeană să continue chiar şi cu PDSR-ul. Nu e mai puţin adevărat că niciodată nu mă voi lăsa sedusă de astfel de ‘conversiuni’, chiar dacă asistăm la o evoluţie mai puţin sumbră decît ne puteam teme.”
Peste ani, cu moş Iliescu priponit în gara mică şi cu Ady Năstase parcat la bulău, în folosul bibliografiei politologice, frămîntările Monicăi Lovinescu se vădesc complet desuete. Îmi provoacă duioşia cu care contemplu picturile rupestre. Mă simt ca la filmul lui Werner Herzog, Cave of Forgotten Dreams.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.