Etichete

, , , ,

uliseÎn cîntul XXVI din Infern, Dante priveşte, înclinat de pe o punte, în străfundul bolgiei unde sînt torturaţi sfătuitorii de înşelăciune. Acolo strălucesc o mulţime de luminiţe, ca licuricii în adîncul văii, la lăsarea întunericului într-o seară de vară. Virgiliu îi explică: înăuntrul flăcărilor sînt spiritele păcătoase, fiecare se înfăşoară în ceea ce îl arde (“Dentro dai fuochi son li spirti; / catun si fascia di quel ch’elli è inceso”). În timpul vieţii, aceşti păcătoşi au acţionat pe ascuns, i-au învăţat pe alţii să trişeze – acelaşi comportament îl au şi după moarte, numai că pavăza le este şi tortură. Într-un rug înalt se frămînă laolaltă Ulise şi Diomede, pentru trei mari înşelăciuni: povestea calului troian, cu care prin minciună au deschis porţile cetăţii asediate; ademenirea la război a lui Ahile, care şi-a pierdut apoi viaţa; furtul – prin trădare – al statuii sacre, care o reprezenta pe Palas Athena şi proteja cetatea Troia:

58.       “e dentro da la lor fiamma si geme
l’agguato del caval che fé la porta
onde uscì de’ Romani il gentil seme.

61.       Piangevisi entro l’arte per che, morta,
Deïdamia ancor si duol d’Achille,
e del Palladio pena vi si porta.”

Acest personaj controversat, pe care Virgiliu îl numeşte în Eneida “urzitor de nelegiuiri” (“scaelerum inventor”), este preluat de Dante şi transformat într-un erou renascentist avant la lettre. Sub noua sa înfăţişare, Ulise nu mai revine niciodată în Ithaca. El renunţă de bună voie la patrie, la familie – nu-l împiedică de la asta nici duioşia pentru fiul său, nici mila pentru bătrînul său tată, nici iubirea datorată Penelopei – şi porneşte din Troia în direcţia geografică opusă, pentru a descoperi lumea, viciile umane şi virtutea. Însoţit de-o mînă de oameni credincioşi, pe-o navă, el sfidează toate limitele. Încalcă voinţa zeilor şi trece de coloanele lui Hercule, ce marcau sfîrşitul lumii. Atunci cînd tovarăşii lui ezită, istoviţi şi descurajaţi, îi îmbărbătează cu vorbe memorabile: gîndiţi-vă la gloria strămoşilor voştri, n-aţi fost făcuţi să trăiţi ca animalele, ci pentru a urma virtutea şi cunoaşterea.

118.     “Considerate la vostra semenza:
fatti non foste a viver come bruti,
ma per seguir virtute e canoscenza.”

Eroul civilizator dantesc îşi plăteşte îndrăzneala cu viaţa. Un vîrtej imens de ape îi răsuceşte ambarcaţiunea, o răstoarnă şi-o aspiră în adîncuri.

Anunțuri