Etichete
Brunetto Latini, Dante, Divina Comedie, homosexuali, infamie, interpretare, recunostinta, Rod Dreher, ziarist
În cîntul XV din Infern, protagonistul Dante se întîlneşte cu fostul său magistru, Brunetto Latini. Revederea neaşteptată îi smulge o exclamaţie de surprindere: “siete voi qui, ser Brunetto?”. La fel de mult se bucură şi bătrînul învăţător, acum decăzut într-un hal fără de hal, însă fericit să-şi încurajeze fostul învăţăcel şi să-i prezică un destin glorios peste veacuri, dacă va avea curajul de a-şi urma steaua norocoasă (“Ed elli a me: ‘Se tu segui tua stella, / non puoi fallire a glorïoso porto, / se ben m’accorsi ne la vita bella’”). La elogiile primite, Dante răspunde cu o la fel de emoţionantă confesiune de recunoştinţă, faţă de scumpa imagine paternă a celui care în lumea de zi cu zi l-a învăţat cum omul se eternizează (“ché ‘n la mente m’è fitta, e or m’accora, / la care e buona imagine paterna / di voi quando nel mondo ad ora ad ora / m’insegnavate come l’uom s’etterna”).
Întregul pasaj, de-o impresionantă vibraţie sufletească, e totuşi contrabalansat de postura în care se află Brunetto în Infern şi de păcatul pentru care este sancţionat. De fapt sîntem în Cercul al VII-lea, unde sînt osîndiţi homosexualii. Ei aleargă fără încetare, biciuiţi de-o veşnică ploaie de foc. Alături de Brunetto se mai frămîntă şi alte nume de vază ale acelor vremuri: Priscian, d’Accorso, episcopul de’ Mozzi, iar ceva mai încolo nobilii Rusticucci, Tegghiaio şi Guido Guerra. A curs multă cerneală în paginile comentatorilor, care s-au străduit să explice, de-a lungul anilor, cum de-a reuşit Dante să juxtapună, în versurile sale, două ipostaze aparent incompatibile: admiraţia sublimă faţă de un magistru mort şi conotaţia degradantă, infamantă, a viciului său pedepsit. Un analist recent, Riccardo Scrivano, care a recitit cu atenţie întregul cînt XV, ne propune să nu căutăm o rezolvare unilaterală, prin ştergerea culpei lui Brunetto, sau prin relativizarea admiraţiei lui Dante: “nu putem concilia cu forţa ceea ce nu trebuie conciliat: aşadar e neavenit să credem că îl explicăm pe Brunetto negînd păcatul ori compătimirea lui Dante”. Lucrurile trebuie luate aşa cum sînt. Divina Comedie ne prezintă o realitate problematică, de multe ori delicată şi contradictorie.
În faţa acestei mirabile complexităţi artistice a poeziei danteşti, jurnalistul Rod Dreher amputează conotaţiile pasajului şi ne vorbeşte înflăcărat numai despre îndemnul lui Brunetto: “believe in yourself”. Lectura lui e vulgar de simplă, deformatoare.
Laszlo Alexandru 
Hai să ne gândim la ce s-o fi gândit Rod Dreher, probabil. Că se adresa unor şcoleri care, după cele 50 de minute de literatură, urmau să fie bombardaţi cu ecuaţii la ora de matematică sau cu formule de chimie şi tot aşa. Probabil că s-a folosit de Dante pentru a transmite nişte mesaje pozitive, chiar dacă nu chiar în concordanţă cu ideile poetului.
Hmm. Nu era vorba de-o soluţie de compromis, pe care o scoate un profesor din pălărie, ca un scamator, cînd e aflat în criză de inspiraţie. Ci de o serie de abordări, rezultate dintr-o lectură parţială, dar care sînt privite cu multă convingere de cel care le-a lansat.
1. Plasarea homosexualilor în Infern dezvăluie concepția lui Dante în deplin acord cu cea existentă în Evul Mediu, după care homosexualitatea era un păcat. În aceste versuri, florentinul se dovedește sclavul timpului său.
2. Versul “siete voi qui, ser Brunetto?” exprimă totuși o stare psihologică general-umană: aceea a învățăcelului, care își adoră mentorul și care descoperă că, d.p.d.v. moral, ori în alte privințe, acesta nu este la înălțimea piedestalului pe care acesta îl așezase cândva. Fericiți acei dintre noi care nu au trăit o asemenea deziluzie.
1. Homosexualii au fost demonizaţi pînă recent de tot, în ansamblul mentalităţii culturale, ba chiar au fost/sînt pedepsiţi de legislaţia multor state. A-i plasa în Infern nu denotă vreo abordare retrogradă, strict medievală, ci este doar aplicarea unei mentalităţi creştin-religioase. Ceea ce la Dante e normal.
2. Mirarea lui Dante e, de fapt, jucată. Pe de-o parte, ca personaj, pare surprins să-l vadă pe Brunetto Latini în Infern. Pe de altă parte, ca autor, el însuşi l-a plasat acolo.
A fost mai apoi rîndul numeroşilor comentatori ai “Divinei Comedii” să se mire de prezenţa lui Brunetto printre homosexuali. Nici un document al vremii, nici o mărturie istorică, nici o altă aluzie sau probă clară nu atestă un asemenea viciu al magistrului. De aici şi numeroasele dezbateri privind adevărata culpă a lui Brunetto şi categoria de păcătoşi care e sancţionată în acel loc.