Etichete

, , , , , ,

Acum cîteva ore s-a încheiat la Roma un ceremonial neobişnuit, chiar unic, cu “patru papi”. Ioan Paul al II-lea şi Ioan al XXIII-lea au fost declaraţi sfinţi de către Papa Francisc, în prezenţa lui Benedict al XVI-lea (demisionarul de anul trecut). La solemnitate au participat un milion de pelerini, 24 de şefi de stat, peste 1.000 de cardinali şi episcopi. Evenimentul a fost transmis de televiziuni şi radiouri din lumea largă.

papaAceastă ceremonie îmi readuce în minte un alt moment de excepţie, cînd Ioan Paul al II-lea, recentul sfînt, a făcut o vizită la Bucureşti, în 7-9 mai 1999. Un şef al bisericii catolice venea să viziteze, în premieră absolută, o ţară majoritar ortodoxă. Evenimentul a fost pregătit cu grijă, în numeroasele sale detalii, şi a fost însoţit de un evantai de manifestări adiacente. Tocmai se publicase în Italia cea mai nouă biografie a papei, redactată de vaticanologul Luigi Accattoli, Karol Wojtyla. Omul sfîrşitului de mileniu. Era o cercetare deosebită, scrisă cu dezinvoltură şi mult talent jurnalistic. Un munte de informaţii de specialitate era învelit într-o expresie lejeră, punctată cu aluzii glumeţe şi jocuri de cuvinte. Pentru a se oferi publicului din România cartea, la data vizitei preconizate, era nevoie de un traducător de încredere, care să se mişte repede şi bine. Am aderat la acest proiect şi, în vreo trei săptămîni, după ce-am lucrat contra cronometru, zi şi noapte, cele 400 de pagini au fost gata de multiplicare.

Cu cîteva zile înainte de sosirea lui Ioan Paul al II-lea, s-a organizat lansarea de carte, în Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor din Bucureşti. Eram asaltaţi de public şi camere de televiziune. Volumul abia venise de la tipografie, ţineam în mînă primul exemplar legat. În prezidiu stăteam alături de înalte feţe bisericeşti, catolice şi ortodoxe, care au vorbit foarte impresionant despre carte, aproape o oră, deşi eram singurul de-acolo care ştiam ce conţine. Abia întors la Cluj, mi s-a propus să merg iar la Bucureşti. O delegaţie urma să-i ofere cadou Sfîntului Părinte o ediţie de lux din volumul lui Accattoli, pe româneşte, ambalat într-o confecţie specială, din piele de viţel. N-am mai avut energie pentru o nouă călătorie. Din cîte mi s-a spus, există fotografii cu momentul oficial, cînd Ioan Paul al II-lea a preluat cadoul cu pricina (biografia lui, tradusă de mine). Probabil că a fost, aceea, varianta mea de întîlnire indirectă cu el. Amintire cu sfîntul…

Anunțuri