Etichete

, , , , ,

LINŞAJ = “Ucidere fără judecată a cuiva de către o mulţime agitată, aţîţată; linşare. Procedeu de a executa pe cineva fără judecată (fiind omorît de o mulţime incitată), iniţiat în SUA de judecătorul Lynch.” (DEX)

plesuÎn zilele trecute, într-o emisiune televizată de şmenari şi cuţitari politici, Andrei Pleşu a fost criticat suburban. Un gest dezgustător, cu numeroase antecedente de acelaşi calibru. În 1990 se pornise mînjirea disidentei Doina Cornea şi a poetei Ana Blandiana (pe vremea cînd însuşi Pleşu era ministru într-un guvern zis neo-comunist). S-a continuat, mai aproape de anii noştri, cu terfelirea scriitorului Mircea Cărtărescu şi a eseistului H.-R. Patapievici. Îndată ce o personalitate a vieţii intelectuale se avîntă în arena politică, pentru a pune umărul la evoluţia noastră europeană, e aşteptat cu parul la cotitură de insultele cele mai ignobile.

Acestea fiind zise, citesc cu o anume surprindere reacţia sub formă de titlu, pe site-ul Revistei 22: “Apel la solidaritate cu Andrei Pleşu, împotriva linşajului mediatic produs de Antena 3”. Ideea se reia în textul demersului: “Protestăm categoric împotriva linşajului mediatic…”. Un anunţ cu litere de-o şchioapă cheamă lumea să vină în centrul Bucureştiului, duminică seara, la “un miting de solidarizare cu Andrei Pleşu şi împotriva linşajului mediatic la care a fost supus”.

La un click distanţă văd comentariul lui Vladimir Tismăneanu intitulat “Linşajul lui Andrei Pleşu, idioţia morală şi spaţiul libertăţii”. Aici politologul vorbeşte despre “mizele protestului împotriva linşajului mediatic organizat de Antena 3. Este vorba de o reacţie a societăţii civile la care regizorii linşajului nu se aşteptau”; “protestînd împotriva acestui linşaj, apărăm spaţiul libertăţii”; “ceea ce este scandalos ţine de un linşaj mediatic al unei personalităţi pe drept cuvînt respectată şi admirată”.

Tot azi am remarcat în revista Dilema Veche un text sarcastic al celui care tocmai a fost linşat. Andrei Pleşu se plînge, cu zeflemeaua lui cunoscută, că toată lumea îl asaltează cu solicitările, îi confiscă timpul de scris şi de citit, îl trage cu anasîna spre diverse cauze patetice. Deh, ce să mai zic? Îi doresc s-o ţină tot aşa.

Rămîne doar ciudăţenia că o revistă civică agită şi aţîţă mulţimea, pentru a o determina să vină în piaţă spre a veghea la onoarea nereperată a gazetarului linşat. Trăim vremuri bizare, cînd cuvintele şi-au pierdut sensul de odinioară, iar militantismul rescrie dicţionarele.

Anunțuri