Etichete

, , , , , ,

DanteSituaţia grea în care se afla Dante, înainte de-a părăsi Florenţa pentru totdeauna şi a pleca în exil, e redată într-o replică de Boccaccio, biograful său. Papa Bonifaciu al VIII-lea trăgea iţele pentru a-i debarca de la guvernare pe guelfii albi, ar fi fost nevoie de-o solie de pace către arogantul pontif. Dar lucrurile se deteriorau şi pe plan intern în ritm accelerat: guelfii negri deveneau tot mai recalcitranţi, provocau dueluri şi confruntări. În şedinţa consiliului orăşenesc a fost propus Dante, ca politician cu experienţă, să conducă delegaţia celor trei mesageri care să plece la Roma. Întrebat dacă acceptă, poetul a răspuns memorabil: “se io vo, chi rimane? se io rimango, chi va?” (dacă eu merg, cine rămîne? dacă eu rămîn, cine merge?).

Replica a fost îndeobşte interpretată ca semn al aroganţei lui Dante, care se credea de neînlocuit şi în politica internă, şi în cea externă. Biograful lui are totuşi mai multă dreptate. Din desfăşurarea lucrurilor s-a dovedit că bietul poet a fost o victimă. În loc de aroganţă, cuvintele sale par să exprime o clarviziune disperată. Fie că plec, fie că rămîn, soarta mea e pecetluită.

Anunțuri