Etichete

, , , , ,

alex-stefanescuPerseverenţa ideilor îi ghidează mereu paşii. În polemica dintre Octavian Paler (care cerea implicarea intelectualilor în politică) şi Nicolae Manolescu (care pleda pentru neutralitatea politică a scriitorilor), a fost de partea ultimului. Şi a învins. În polemica dintre Eugen Simion (care proclama “apolitismul”) şi Nicolae Manolescu (care îşi pregătea decolarea către spaţiul politic) a fost de partea ultimului. Şi iar a învins. A mai stat niţel să vadă rezultatele alegerilor şi, îndată ce-a venit democraţia la putere, a declarat bombastic în România literară că el şi-ar da şi viaţa pentru noul preşedinte Emil Constantinescu. De ce după scrutinul electoral, dar nu înaintea lui? Eh, detalii…

La scurt timp a fost numit de noua putere în Consiliul de Administraţie al TVR. O miraculoasă ecloziune l-a scos la iveală pe dramaturg. Nu contează că, din cele afirmate de presa răutăcioasă, producţia teatrală a lui Alex. Ştefănescu nu valorează două parale. A fost totuşi cumpărată cu sume fabuloase de Televiziunea Română, pe unde autorul se agita cu treburi. După ce s-a parafat business-ul şi s-au pus biştarii la teşcherea, s-a ofilit şi muza graţioasă a talentatului comediograf. Cînd a plecat apoi geologul cu barbişon din Palatul Cotroceni, învins de sistemul ticăloşit, n-au lipsit gazetarii fără talie care şi-au mărturisit decepţia faţă de personalitatea geostrategică plutind încet la linia orizontului. Între ei: Alex. Ştefănescu. Recunoştinţa pentru cel care te bagă-n pîine e marfă rară prin Balcani.

Anunțuri