Etichete

, , , , ,

Ciudăţenia care ni se prezintă este că mîntuirea e obţinută nu prin virtutea proprie, ci prin “transfer” de la părinţi. Sfîntul Bernard îi explică lui Dante că, mai jos de treapta care desparte la jumătate trandafirul Empireului, sufletele nu se mai află ca urmare a meritelor, fiindcă toate şi-au sfîrşit viaţa înainte de-a avea posibilitatea să aleagă între bine şi rău. Poţi înţelege limpede asta din chipurile şi vocile de copii, dacă îi priveşti şi îi asculţi cu luare aminte.

40. “E sappi che dal grado in giù che fiede
a mezzo il tratto le due discrezioni,
per nullo proprio merito si siede,

43. ma per l’altrui, con certe condizioni:
ché tutti questi son spiriti asciolti
prima ch’avesser vere elezioni.

46. Ben te ne puoi accorger per li volti
e anche per le voci puerili,
se tu li guardi bene e se li ascolti.”

Prin această abordare poetul italian se desparte de gînditorii vremii sale. Aşa cum sublinia Bruno Nardi, “teologii medievali afirmă că oamenii, la ziua judecăţii de apoi, vor învia cu toţii în deplinătatea puterilor şi în vigoarea anilor tinereţii, fără defectele inerente bătrîneţii sau copilăriei” (vezi I bambini nella candida rosa dei beati, în vol. Nel mondo di Dante). Însă autorul florentin îşi colonizează Paradisul cu imaginile catifelate ale copiilor inocenţi, care umplu de viaţă, prin lumina lor blîndă şi sunetele armonioase, ţinutul metafizic.

beatrice

Anunțuri