Etichete

, , , , , ,

După ce principii au judecat propunătorii? E limpede că nu componenta “etică” din conceptul de est-etică a prevalat, cînd au împins la înaintare pe unul care a colaborat cu Securitatea şi pe unul bănuit de subminarea economiei ţării. Chestionat de agenţia de ştiri Mediafax, preşedintele U.S. Nicolae Manolescu a arătat că “principalele criterii care au stat la baza propunerii celor patru scriitori pentru premiul Nobel au fost valoarea lor şi traducerile în limbile străine”. A-ha! Prin urmare categoria “frumosului” a fost extirpată cu bisturiul din preajma conceptelor de “virtute”, “decenţă”, “utilitate publică”, “înţelepciune”, “compasiune faţă de semen”, “nobleţe”, “bunătate” sau “loialitate” şi a fost, în mod exclusivist, proiectată pe tavă sub nasul juriului Nobel.

Însă dacă aşa stau lucrurile, dacă singură valoarea literară le-a ghidat opţiunile, cum se face că pe lista de propuneri a USR a fost inclus şi Norman Manea? Fiindcă în Istoria critică a literaturii române N. Manolescu tocmai de această calitate a prozatorului se îndoia. “Este evident că Manea nu reuşeşte mai ales cînd face literatură. Nu sunt doar intersecţiile şi suprapunerile de planuri temporale, retrospectivele amestecate cu anticipaţiile într-un prezent continuu uneori obositor al naraţiunii, mai este şi metaforizarea dubioasă a unor scene de viaţă ce trebuiau tratate direct. (…) În parte, Întoarcerea huliganului răscumpără o operă prolixă, nehotărîtă între ficţiune şi mărturie, scrisă adesea în limbă de lemn, prezumţioasă şi greu de citit.” Asta să fie şi argumentarea comitetului care a clocit propunerile de Nobel?!

Dacă criteriul etic n-a contat cîtuşi de puţin, iar cel estetic, autoasumat pe faţă, a fost renegat în culise, ce i-a mînat oare în luptă pe propunători? Şusta mică? răsuceala? complicitatea? deculpabilizarea? Asemenea motive mărunte nu propulsează pe nimeni către un premiu mondial de anvergură.