Etichete

, , , , , ,

galileiLovitura de graţie era dată însă de combinaţia dintre calculele matematicianului şi argumentele fizicianului. Desenul lui Velluttello privind arhitectura în formă de amfiteatru a Infernului e falsă, întrucît o asemenea construcţie s-ar prăbuşi datorită forţei de atracţie a Pămîntului. “Dacă presupunem că această prăpastie se înalţă cu marginile echidistante între ele, părţile superioare se vor pomeni lipsite de susţinerea care să le păstreze, ceea ce fără îndoială va conduce la prăbuşire: deoarece e lucru ştiut că lucrurile grele, în cădere, urmează o linie care le duce direct spre centru, iar dacă în acea linie nu găsesc nimic care să le oprească şi să le susţină, ele se prăbuşesc.”

După cum notează biografii savantului, Galilei s-a desprins pe tăcute de conferinţele sale danteşti şi nu şi-a mai reluat ideile, cu trecerea vremii. Probabil că şi-a înţeles improprietatea raţionamentului ştiinţific. Dacă Infernul construit în schiţele lui Manetti era de cîteva ori mai mare decît cel al lui Velluttello, era încă mai expus din punct de vedere arhitectural, întrucît riscul de prăbuşire creşte odată cu masa obiectului. Aşadar întreaga pledoarie partizană era fragilă tocmai în aspectul său fizico-matematic.

Însă eroarea de raţionament logic, pe care Galilei nu e sigur că a remarcat-o, ţine de suprapunerea şi intercondiţionarea unor domenii ontologice distincte. Mai limpede vorbind, nu se pot infera greutăţi şi măsuri în lumea spirituală, prin intermediul informaţiilor valide din lumea fenomenală. Semnificaţia textului artistic nu poate fi evaluată cu rigla şi compasul. Universul literar al Divinei Comedii are, indiscutabil, o considerabilă doză de concreteţe, pentru a facilita înţelegerea corectă a gîndurilor poetului. Dar tentativa de-a se proba cu şublerul intensitatea emoţiilor umane este o operaţie destinată eşecului.

Anunțuri