Etichete

, , , , , , , , ,

DanteInvestigaţiile în jurul operei lui Dante au luat un nou avînt în secolul al XVI-lea, în cadrul Academiei Florentine. Azi ar putea să frapeze abordarea concretă şi minuţioasă, de natură ştiinţifică, atribuită pe-atunci unui text literar-filosofic. Antonio di Tuccio Manetti a fost arhitectul, matematicianul şi astronomul pasionat de literatură care, pe lîngă diverse scrieri despre artă, a lăsat în urmă schiţe şi desene ale Infernului dantesc. Împotriva ipotezelor lui Manetti s-a pronunţat Alessandro Velluttello, autor al unei reprezentări concurente a Infernului. În 1544 şi-a publicat Pierfrancesco Giambullari cercetările cu titlul De ‘l sito, forma e misure dello Inferno di Dante.

Aşa se face că terenul era deja bătătorit pe acest subiect, atunci cînd în 1588 un tinerel de vreo 24 de ani, pe numele său Galileo Galilei, a venit să ţină la Accademia Fiorentina două conferinţe cu titlul Circa la figura, sito e grandezza dell’Inferno di Dante. Flăcăul se lăsase nu demult de studiile universitare şi se apucase de experimentări ştiinţifice pe cont propriu. Ce putea oare să le comunice un outsider înţelepţilor academicieni care îl urmăreau îngînduraţi? În primul rînd – cum o subliniază un comentator recent, profesorul Mark Peterson de la Mount Holyoke College – era de lămurit o delicată problemă de orgoliu local. Calculele matematice ale florentinul Manetti fuseseră combătute prin demonstraţiile luchezului Velluttello. Onoarea ştiinţifică a patriei lui Dante se cuvenea reparată în public.

Anunțuri