Etichete

, , , , ,

Cercetătorul Adrian Cioflâncă propune pe internet lectura unui studiu pe care l-a tipărit acum cîţiva ani. Din cauza circulaţiei sale restrînse, în mediile de specialişti pentru care a fost elaborat, nu s-a bucurat de atenţia pe care ar fi meritat-o. Este vorba despre “Gramatica disculpării” în istoriografia comunistă. Distorsionarea istoriei Holocaustului în timpul regimului Ceauşescu. Liniile lui principale se cuvin reamintite aici.

După al Doilea Război Mondial comunismul a urmărit tenace să se profileze ca singurul adversar şi învingător al fascismului. Una dintre manevrele subsecvente a impus diminuarea şi ascunderea altor categorii de victime create de fascism, printre care aceea a evreilor. Strategia se vădea cu atît mai acută, cu cît la scurtă vreme un nou antisemitism, de factură stalinistă, avea să se manifeste în blocul est-european. Istoricul remarcă acelaşi tip de discurs, pe problema evreiască, în toate statele comuniste, ceea ce dovedeşte coordonarea serviciilor de propagandă în jurul unui creier unic. Ascensiunea şi abuzurile criminale naziste au fost puse pe seama politicii germane, la care au aderat, de nevoie sau din oportunism, elementele declasate de la faţa locului, din diversele state ocupate. Altminteri însă ansamblul populaţiei din ţările blocului sovietic a ilustrat “lungi tradiţii de rezistenţă antifascistă”. Suferinţa specifică a evreilor a fost doar întîmplător remarcată şi exprimată în discursul istoriografic comunist.

Anunțuri