Etichete

, , , , , ,

Universul compensatoriu este mediul acvatic. César şi Paz se ceartă, se evită, se urmăresc şi se regăsesc pe canalele Veneţiei, printre bărci şi gondole, cînd au venit să participe la o grandioasă expoziţie. Femeia se refugiază într-o sculptură uriaşă, o balenă admirată ziua de turişti, pe dinafară, dar care noaptea adăposteşte în burta ei, în camera mobilată cu obiecte rafinate de lux, escapadele din înalta societate. Acolo e conceput copilul, în tentativa disperată a bărbatului de-a o reţine alături de sine pe iubită. Nimic nu-l opreşte de la asta, nici chiar subtilizarea pilulelor anticoncepţionale din poşeta ei. Vestea cea mare că vor avea un copil e dată şi primită mai tîrziu, la un acvariu uriaş, printre peştii prădători care se vînzolesc, iar chipul femeii străluceşte în faţa rechinilor ce străbat maiestuos distanţa. Gravida tolănită acasă îşi detestă sarcina şi îşi împarte vremea între şicanarea permanentă a partenerului şi navigarea pe internet: a descoperit metoda revoluţionară de-a adopta un rechin. Peştelui i se implantează un cip, iar “proprietarul” are posibilitatea de a-l urmări pe computer oriunde se deplasează prin oceanele planetei. Singurele ei momente de seninătate sînt acelea cînd izbuteşte să meargă la înot. “Elle nageait tous les jours. Le parfum du sel avait remplacé celui du chlore de ses piscines. Elle nageait avec toi en elle. J’aurais donné beaucoup pour vivre ce double bain. Tu nageais dans ta mère qui nageait dans la mer. Des matriochkas aquatiques!”

La puţin timp după aducerea pe lume a fiului, mama îi părăseşte pentru totdeauna. Pleacă în căutarea “celuilalt fiu”, a rechinului adoptat pe internet, pe care vrea să-l pipăie cu mîinile ei, în lecţii de scufundări submarine pe care le urmează pe o coastă orientală, unde îşi va plăti nesăbuinţa cu viaţa. César nu se mulţumeşte să zboare cu avionul pînă la capătul lumii după ea, spre a-i recunoaşte cadavrul, ci se lansează într-o anchetă detectivistă asupra morţii tragice, care îl va conduce să descopere străfundurile fascinante ale mării. “Mes yeux se dessillent. Ça fourmille de toute part, les couleurs et les formes explosent. Après l’architecte drogué, le dieu fou: ses créatures ont des formes aberrantes, des couleurs insensées, toutes les couleurs, parfois, sur le même animal, lèvres bleues, œil orange, joues vertes et ventre noir, avec de gros points blancs. Certains poissons ressemblent à des flûtes, longues, translucides et vulnérables, d’autres à des outres agiles, hérissées de piquants. Les uns vont au bal, maquillées comme des mignons, lèvres gonflées rehaussées de rose, paupières tombantes fardées de mauve; les autres sont en chasse, comme ces trois fauves à nageoires, rayés de brun et de blanc, dont les écailles déployées paraissent les plumes d’une coiffe de grand sachem. Nous descendons encore, jusqu’à ce que nos palmes touchent le sable. (…) Je suis ébloui. Conqui. Vaincu.”

A doua scufundare e şi mai ameţitoare. Îndată vine descoperirea că lumea de sub lama apei e o răsfrîngere a celei de la suprafaţă. “C’est encore plus somptueux. Un univers zébré de couleurs, parcouru, traversé, ensemencé, picoré, colonisé par des nuages d’animaux silencieux. Je dis animaux, car je prends conscience que cet univers-là est le double de l’autre, son exact reflet. Ici aussi, le vol des oiseaux, moineaux ou perroquets et les troupeaux de bovins qui paissent, leur rostre ruminant placidement des fragments de corail. Ici aussi, les insectes cachés dans les feuilles et les serpents dans les anfractuosités des rochers.” Revelarea unei alte lumi, atît de apropiate şi totuşi atît de inaccesibile, umple paginile romanului de-o vibraţie copleşitoare.

Anunțuri