Etichete

, , , , ,

Laturile umbroase ale lui Mihai Botez sînt depăşite natural. Zvonul colaborării lui cu serviciile secrete este expediat ca o scamă de pe rever: “scandalul unei posibile (pînă acum, nedovedite) colaborări cu fosta Securitate”. Convertirea de la adversitatea faţă de vechii comunişti la complicitatea cu noii comunişti e evitată. În schimb capătă o nouă dimensiune, de dragul retoricii, latura ştiinţifică a personajului: “marele savant şi disident Mihai Botez”, “vorbim despre un savant eminent”, “Securitatea, în stilul caracteristic, s-a răzbunat pe savantul care nu consimţea la ceea ce se întîmpla în ţară”, la congresele internaţionale “savantul nu se reprezenta pe sine, ci excelenţa şcolii româneşti”, “savantul tot a reuşit să mai participe la cîteva reuniuni ştiinţifice internaţionale”, “savantul a fost printre primii din România”, “savantul nu s-a dat bătut”, “natura sacrificială a angajamentului civic şi politic al savantului”, “specialist în viitorologie şi în probabilistica socială, savantul nu-şi putea face prea mari iluzii”, cu încununarea: “contribuţia savantului la integrarea euro-atlantică a ţării noastre”. Să bălmăjeşti de zece ori, în 1.700 de cuvinte, hiperbola “savant” – pe care nu mai ai spaţiul s-o umpli de conţinut – reprezintă o tristă contraperformanţă de stil.

Amuzantul Ionuţ Vulpescu nu are complexe faţă de contradicţiile flagrante, care-i dichisesc intervenţia ca stafidele tortul de sărbători. Pe de o parte ne spune că Mihai Botez e insuficient admirat în zilele noastre: “se cade să repunem opera şi personalitatea sa pe un circuit firesc de receptare”. Pe de altă parte aflăm că “la şcoala care îi poartă numele, din sectorul 3 al Capitalei, a avut loc, cu participarea unor personalităţi politice şi culturale, o manifestare dedicată memoriei lui Mihai Botez”. Păi dacă omul nu-i destul de preţuit, cum de s-au strîns personalităţile politice şi culturale la o manifestare omagială, la şcoala bucureşteană care-i poartă numele? Articlierul ne povesteşte că disidentul a fost sancţionat de autorităţile comuniste prin interzicerea călătoriilor internaţionale (“Securitatea, în stilul caracteristic, s-a răzbunat pe savantul care nu consimţea la ceea ce se întîmpla în ţară blocîndu-i vizele de ieşire din ţară şi, implicit, participările la aceste manifestări ştiinţifice”). Imediat mai apoi ne spune însă cu pieptul bombat că “savantul tot a reuşit să mai participe la cîteva reuniuni ştiinţifice internaţionale, unde contribuţia sa a fost remarcată. Aş aminti doar Congresul European al Culturii, desfăşurat la Madrid în 1985, unde a reprezentat atît matematica din România, cît şi cercetarea interdisciplinară”. Mic-mic, dar textul pulsează de-o veselă neghiobie.

Anunțuri