Etichete

, , , , ,

Comunismul – la fel ca fascismul, celălalt flagel devastator al secolului XX – a stîrnit o serie amplă de reflecţii şi evaluări din partea intelectualilor. Probabil că există două atitudini incompatibile, la cele două limite ireconciliabile. De-o parte îl găsim pe fostul puşcăriaş politic N. Steinhardt, evreu român convertit la ortodoxie, care dintr-un şir de premise logice extrage o concluzie limpede: “În regimul comunist binele poate fi realizat numai întîmplător, pe căi ocolite, ocolite şi nelegale, nelegale adică neconforme cu principiile, prin urmare neprincipiale (concluzie: între ideea de Bine şi comunism există o discrepanţă de principiu)”.

De cealaltă parte îl vedem pe Jean-Paul Sartre, reputat scriitor şi filosof francez, care ne asigură că “tout anti-communiste est un chien”. Am fi mai impresionaţi de această diatribă, dacă n-am şti că autorul Greţei a fost colaborator tăcut al nazismului, în război, i-a elogiat apoi pe dictatorii Kim Ir-Sen şi Fidel Castro, pe teroristul Che Guevara, a fost tovarăş de drum al partidului comunist francez şi al stalinismului sovietic. Nu-şi alegea prea mult vorbele nici cînd îl insulta pe generalul De Gaulle cu termenii “maquereau réac”, “merde”, “crétin pompeux”, “monstre”, “foutu salaud”, “porc”, iar despre Malraux ne informa că este un “porc”, iar scrierile lui sînt “de la merde”.

Un prost aruncă o piatră în apă şi zece înţelepţi se chinuie degeaba s-o scoată. De-am lua de bună insulta filosofului, am sta poate să ne întrebăm: oare cel care critică, în analiza lui, esenţa criminală a comunismului este el însuşi un cîine?! Deţinutul politic care povesteşte ce-a păţit, schingiuirile pe care le-a suferit, să fie oare netrebnicul dispreţuit de Sartre?! A sta să relatezi experienţele umilitoare din comunism, cu toată stăpînirea de sine pe care monstruozitatea subiectului o mai poate îngădui, te transformă într-o fiinţă abjectă?! Dar cine sînt oamenii care îndrăznesc să-i bată cu pietre pe martorii-martirii comunismului?

sartre

Anunțuri