Etichete

, , , , , ,

Hipotipoza care pictează suferinţa extremă – transmisă de profilul scheletic al păcătoşilor lacomi – se concentrează în imaginea ochilor adînciţi în găvane. Focalizarea e înlesnită de conturul familiar al lui “M”, suprapus peste cei doi “O”. Grafia alfabetului consolidează imaginaţia, în trasarea chipului descărnat.

Proiecţia obsedantă a celor doi ochi scufundaţi în orbite este prefigurată de o gradaţie stilistică. Ritmul expresiei este dual. Păcătoşii din alai privesc şi nu se opresc (“si volgono”, “non restanno”), venind şi trecînd (“venendo e trapassando”), mulţimea de suflete e tăcută şi pioasă (“tacita e devota”), osîndiţii au privirea înfundată şi întunecată (“oscura e cava”), iar faţa lor e palidă şi slabă (“palida ne la faccia, e tanto scema”). Poveştile mitologice reamintite sînt în număr de două: cea a lui Eresiton şi cea a Mariei lui Eleazar. Figura retorică prin intermediul căreia conceptul este divizat şi exprimat prin două elemente asemănătoare, legate prin conjuncţia “şi”, se numeşte hendiadă. Trebuie subliniată structura copioasă a hendiadei, care în aceste pasaje include o pereche de verbe la indicativ prezent, o pereche de verbe la gerunziu şi două perechi de adjective, care se prelungesc într-o pereche de întîmplări tragice evocate.

Complexitatea retorică a întregului pasaj intră în rezonanţă cu ciudăţenia rimei: “Ierusalemme – gemme – emme”. Asistăm la o involuţie succesivă, de la Ierusalim, punctul de referinţă al creştinismului (virtutea spirituală), la pietrele preţioase pierdute (bogăţia materială) şi pînă la “M” (o simplă caricatură de literă, întipărită pe obrazul înfometat). Rima e structurată de fapt într-un joc de cuvinte, cu prescurtarea progresivă a lexemului – ca o sugestie a prăbuşirii în păcat a omului lacom, cu deprivarea treptată de bunurile spirituale şi de cele materiale, din cauza poftelor nesăbuite.

Hipotipoza precedată şi pregătită de o bogată serie de hendiade este în măsură să ne demonstreze încă o dată uimitoarele capacităţi artistice ale lui Dante Alighieri. Marele poet italian ne prezintă, în versurile sale, nu doar învăţămintele morale în care crede, ci şi bogăţia instrumentelor estetice cu ajutorul cărora ne cucereşte.