Etichete

, , , , , , ,

Nu-i asta o premieră în “îmbolnăvirea” postumă a poetului florentin. Încă din 1896, medicul şi criminologul Cesare Lombroso, analizînd vreo duzină de versuri din Divina Comedie, a declarat cu convingere că Dante a fost epileptic. Acuma vine Plazzi şi contrazice diagnosticul înaintaşului, dar înfige mai hotărît cuţitul aberaţiei: “Făcînd o descriere amănunţită, Dante nu numai că dovedeşte o foarte bună cunoaştere a epilepsiei, ci intră şi în teorii etiologice”. De toată mirarea că poetul Alighieri a cunoscut aşa de bine, în Evul Mediu, detaliile etiologice ale epilepsiei, ale cărei prime cercetări ştiinţifice datează abia de la jumătatea secolului al XIX-lea!

patapieviciPe terenul protocronismului, fructificat în interpretările Divinei Comedii, stăm şi noi bine. În cărticica sa Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante? (Bucureşti, Ed. Humanitas, 2004), fizicianul H.-R. Patapievici ne povesteşte cîte ceva despre configuraţia universului dantesc. Ajuns cu drumeţia sa la trecerea de la cerurile concentrice ale Paradisului spre Empireu, comentatorul notează fără a şovăi: “Există o soluţie geometrică vizualizabilă a lumii descrise de Dante. Ea a fost, pentru prima oară în mod coerent, în 1854, dezvoltată de către matematicianul Bernhard Riemann. (…) Ideea spaţiului sferic ne permite să vizualizăm în mod unitar, şi geometric consistent, divizata lume rezultată din descrierile lui Dante” (p. 92-93). Iată-l pe poetul italian cum revoluţionează geometria euclidiană, aducînd-o, cu o anticipare de 550 de ani, în zona geometriei riemanniene!

Pentru a-l pune pe Dante Alighieri să schimbe din temelii gîndirea matematică mondială, comentatorul român trebuia să adapteze discursul logic la demonstraţiile căznite. “Vă invit doar să meditaţi la provocarea că Dante, un medieval, a putut descrie o hipersferă, ca soluţie la problema cosmologică a teologiei creştine, confruntate cu astronomia greacă. / Nu susţin, pe de altă parte, că Dante ar fi avut facultăţile de geometru ale lui Bernhard Riemann ori că el ştia că vorbeşte de o hipersferă. Deloc! El nu a ştiut că descrie o hipersferă…” (p. 99-100). Joaca de-a paradoxurile ne conduce departe pe tărîmul aberaţiilor. Ne ajută să ne închipuim că Dante a descris, în mod întîmplător, figuri geometrice de care el însuşi n-avea nici un habar şi care urmau a fi descoperite doar peste alte şase secole!

Anunțuri