Etichete

, , , , , ,

Atîta vreme cît criticarea unui antisemit nu constituie faptă ilicită într-o ţară liberă, iar reclamantul, eseist cabotin, a primit onoruri publice, aşadar nici pomeneală să-i fie lezată demnitatea de om pînă la ultimele resorturi, era inutil să mai vorbim despre celelalte elemente din probaţiunea calomniei: legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, sau vinovăţia persoanei care a produs prejudiciul. Apelul la tribunal a ţinut încă vreo trei ani şi s-a finalizat mai zilele trecute. În şedinţa publică din 11.09.2013, instanţa Tribunalului Bucureşti “respinge apelul ca nefondat. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare”.

Patria franceză care i-a acordat refugiu lui Paul Goma are o vorbă clasică, de bun-simţ: “J’appelle un chat un chat, et Rollet un fripon”. Dacă fostul disident simţea nevoia unei patalamale de antisemit, şi-a văzut visul cu ochii, stîrnind praful cît casa acolo unde-ar fi trebuit să facă Profil bas. Dar nu e vorba, aici, doar de orgoliul extravagant al unui scriitor cu hachiţe şi de bătălia trufaşă pentru o imagine publică intrată deja la apă. Moartea violentă a cîtorva sute de mii de fiinţe umane (indiferent de apartenenţa lor etnică), insultată cu suficienţă şi grandilocvenţă de un mînuitor al condeiului, merita mai mult decît simpla bătaie cu degetul peste un obraz gros.

Anunțuri