Etichete

, , , , ,

În zilele trecute, pe cînd voiam să văd cine mă mai pomeneşte pe internet, am dat accidental peste revista Nomen Artis. Nu auzisem în viaţa mea de această publicaţie, de redactorii sau colaboratorii ei. Admit că aspectul său grafic din mediul virtual încîntă privirile. Dar nici conţinutul nu m-a lăsat indiferent, din moment ce numărul 24/2013 îl anunţă pe Stefano Benni pentru prima dată în România, în prezentarea şi traducerea lui Laszlo Alexandru. O paranteză menţionează că e vorba despre o continuare din numărul precedent. Am dat o raită şi-am văzut că, într-adevăr, o halcă de texte în traducerea mea fusese publicată şi mai-nainte, cu două vorbe de formă (“mulţumiri traducătorului”).

La şase pagini de revistă, şparlite, două cuvinte complezent azvîrlite pot fi o bună afacere. Mai amuzant e că, pe ultima copertă, redactorii ameninţă cu rigorile legii orice altă editură sau tipografie care îndrăzneşte să preia materiale de la ei fără un acord prealabil. De-aici şi savoarea inconfundabilă a zicalei româneşti: “Fă ce zice popa, nu ce face popa!”.

sparleala

Anunțuri