Etichete

, , , ,

Iar Katerin Katerinov îşi împinge înainte explicaţiile cu încă un pas: “Experienţele noastre de viaţă sînt legate de o anumită limbă? În primul rînd: nu de o anumită limbă, ci de limba în care ne-am realizat ca oameni şi care – doar uneori – poate să nu coincidă cu limba maternă. Apoi: orice experienţă individuală, în cazurile de plurilingvism şi multiculturalism, poate fi legată de o limbă diferită, ca în cazul meu, în timp ce în situaţia fiicei mele care ‘nu se lasă dominată de limba bulgară’ este valabil ceea ce am afirmat anterior, şi anume: în această limbă, ca şi în japoneză sau în chineză, ea n-a avut nici o experienţă de comunicare interpersonală şi socială”.

poliglotAşadar limba pe care o vorbim este doar un instrument de care ne folosim, pentru a ne implica socio-profesional, pentru a interacţiona, pentru a ne exprima şi a ne împlini. Ea poate fi considerată fireşte cu afecţiune, chiar cu patetism (“Limba noastră-i o comoară / în adîncuri înfundată” etc.). Dar care depanator nu-şi iubeşte şurubelniţele şi ciocanele? Care chimist – eprubetele şi microscoapele? Care pictor – penelurile şi culorile?

A fi poliglot echivalează, probabil, cu a stăpîni mai multe meserii. Un proverb maghiar consideră că eşti atîţia oameni, cîte limbi vorbeşti (“Annyi ember vagy, ahány nyelvet beszélsz”). Ce minunat e să conturezi tablouri, să amesteci acizi şi să repari maşini, cu una şi aceeaşi mînă! Astfel devine explicabilă, în parte, trauma plecării de-acasă, a mutării în altă ţară. Opţiunea respectivă înseamnă să renunţi, sau măcar să-ţi atrofiezi una sau alta dintre competenţele fundamentale, în viaţa cotidiană. Simţi că poţi face mai multe, dar împrejurările nu ţi-o permit. Soluţia lui Nabokov – să te perinzi de-a lungul întregii vieţi dintr-o ţară în alta şi să stăpîneşti la nivel performant, în paralel, mai multe limbi străine – implică probabil şi alegerea de-a locui mereu sufleteşte la hotel.

Anunțuri