O răstălmăcire a lui Borges (4)

Etichete

Beatrice, Dante, Divina Comedie, Jorge Luis Borges, Paradisul, rastalmacire

Dante înţelege că e momentul despărţirii de Beatrice şi îi adresează un vibrant panegiric: “o, femeie, care îmi întăreşti speranţa sufletului şi care, de dragul mîntuirii mele, ai îndurat coborîrea în Infern (pentru a-l ruga pe Virgiliu să-mi vină în ajutor), toate cîte le-am văzut în lumea de apoi, recunosc că prin puterea şi bunăvoinţa ta am dobîndit îndurarea şi virtutea de-a le vedea. Tu m-ai scos din slugărnicia păcatului în libertatea virtuţii, pe toate acele căi, prin toate acele moduri care-ţi stăteau în puteri. Fă astfel încît să rămînă în mine acest măreţ cadou, pentru ca sufletul meu, pe care l-ai însănătoşit, în clipa morţii de trupul meu să se desfacă fără de prihană, aşa cum ţie îţi place”. Astfel s-a rugat Dante; iar Beatrice, din depărtare, l-a privit şi i-a zîmbit; apoi s-a întors în fîntîna eternă.

79. “‘O donna in cui la mia speranza vige,
e che soffristi per la mia salute
in inferno lasciar le tue vestige,

82. di tante cose quant’ i’ ho vedute,
dal tuo podere e da la tua bontate
riconosco la grazia e la virtute.

85. Tu m’hai di servo tratto a libertate
per tutte quelle vie, per tutt’ i modi
che di ciò fare avei la potestate.

88. La tua magnificenza in me custodi,
sì che l’anima mia, che fatt’ hai sana,
piacente a te dal corpo si disnodi’.

91. Così orai; e quella, sì lontana
come parea, sorrise e riguardommi;
poi si tornò all’eterna fontana”.

După acest interludiu Sfîntul Bernard îşi preia cu hotărîre atribuţiile şi îl îndeamnă pe Dante să-şi înalţe ochii de-a lungul razei divine ce vine din Ceruri. Ţinîndu-şi privirile aplecate nu va putea cunoaşte pe deplin beatitudinea Paradisului. Trebuie să-şi avînte ochii spre cea mai înaltă treaptă, pe care se află Regina Maria, în faţa căreia se supun toţi îngerii şi preafericiţii. Călătorul îi dă ascultare şi astfel observă paşnicul stindard, în care flacăra arde vie la mijloc, pe margini lumina păleşte, iar în jur sărbătoresc peste o mie de îngeri, cu aripile desfăcute şi fiecare arătîndu-şi în alt chip bucuria. “Am văzut că în dansurile şi cîntecele lor rîdea o frumuseţe, Sfînta Fecioară, ce aprindea bucuria în privirile tuturor sfinţilor; şi de-aş avea aşa meşteşug în vorbe pe cît am în amintirea imaginilor, n-aş îndrăzni să descriu dulceaţa acelei minunăţii.”

133. “Vidi a lor giochi quivi e a lor canti
ridere una bellezza, che letizia
era ne li occhi a tutti li altri santi;

136. e s’io avessi in dir tanta divizia
quanta ad imaginar, non ardirei
lo minimo tentar di sua delizia.”

Atunci Sfîntul Bernard şi-a aţintit privirile spre Maria cu atîta iubire şi devotament, încît Dante i-a urmat exemplul.

Publicitate