Etichete

, , , , , ,

sebastianÎn Jurnalul său, Mihail Sebastian consemnează în dreptul zilei de joi, 17 iulie 1941: “Am citit ieri în corecturi (date de Rosetti) pagina dedicată mie în Istoria literaturii a lui Călinescu. E probabil cel mai sever lucru ce s-a scris împotriva mea. Nici un talent artistic, nici o aptitudine de scriitor. Cu prima observaţie începe, cu ultima termină. Am fost agasat, dar nu mai mult. E plictisitor să se afle o asemenea pagină într-o istorie literară, care prin caracterul ei monumental este un fapt irevocabil. O asemenea carte de 1.000 de pagini in quarto se scrie o dată la 30-40 de ani. Trebuie deci să aşteptăm 4 decenii pentru ca să obţinem o rectificare. Dar, după prima iritare, lucrul a încetat să-mi mai pară important. Cel mult sîcîitor. Nu pot lua în serios astăzi plictiselile sau chiar dramele literare. Il s’agit de vivre. Moartea e posibilă în fiecare zi, în fiecare ceas. (…) ‘Cariera’ mea de scriitor nu m-a obsedat niciodată: acum nici nu mă interesează. Voi mai fi scriitor după război? Voi mai putea? Mă voi lecui vreodată de atîta dezgust acumulat în aceşti groaznici, bestiali ani?”.

Astăzi absolvenţii claselor a XII-a au susţinut, în cadrul examenului de bacalaureat, proba scrisă la limba şi literatura română. Subiectele au fost trase la sorţi, dintre multele variante posibile, şi au fost diferite de la profilul real la cel uman. Elevii de la real au avut de explicat o serie de probleme de gramatică şi punctuaţie, pe marginea unui fragment din Scrinul negru de G. Călinescu. Elevii de la uman au avut de explicat o serie de probleme de gramatică şi punctuaţie, pe marginea unui fragment din Accidentul de Mihail Sebastian. Cei doi scriitori, cu raporturi cînd tensionate, cînd reciproc deferente, se întîlnesc peste decenii, sub formă clasicizată, în paginile unui examen şcolar naţional. Deceniile pe seama cărora diaristul a lăsat odinioară misiunea necesarelor rectificări şi-au făcut – inclusiv prin jocul hazardului – datoria.

Anunțuri