Etichete

, , , , ,

Primul număr al Tribunei sub noua conducere a apărut la jumătatea lunii ianuarie şi anunţa – încă din editorial – lucruri măreţe. Managerul promitea “o adevărată revoluţie a conţinutului, a rubricilor şi, nu în cele din urmă, a colaboratorilor”. Să faci revoluţii într-un mediu paşnic, bine aşezat şi cu prestigiu confirmat poate părea o nesăbuinţă. Dar omul îşi agita fervoarea şi, din poziţia administrativă pe care o deţinea, îi asigura pe cititori că “singurul criteriu de publicare urmează a fi cel valoric, evantaiul disciplinelor şi autorilor care urmează să îşi facă loc în paginile publicaţiei urmînd a fi semnificativ lărgit”. Iar sacul de promisiuni se deşerta într-un torent necontenit: “Avem ambiţia de a crea o instituţie de presă culturală modernă, lipsită de cunoscuta-i obtuzitate, legată organic de cele mai importante publicaţii naţionale şi internaţionale, o revistă vie, deschisă polemicilor culturale de orice tip, dar şi studiilor, articolelor sau eseurilor solid documentate…” etc. O direcţie importantă urma s-o reprezinte “promovarea noilor generaţii de poeţi, a prozatorilor sau dramaturgilor valoroşi”.

Noul consiliu consultativ al publicaţiei, destinat să confirme prin prestigiul său orientarea culturală fecundă, îi includea pe Constantin Barbu, Alexandru Boboc, Aurel Codoban, Petru Poantă, Ioan-Aurel Pop, Ion Pop, Radu Ţuculescu, Ion Vartic, Ion Vlad şi Grigore Zanc.

tribunaLa cîteva luni de la demarajul triumfalist, poate fi elocventă o scurtă comparaţie între intenţii şi realizări. În locul celor 30 de scriitori, majoritatea clujeni, care au participat la configurarea ultimului număr coordonat de I. Maxim Danciu (248/2013), abia dacă mai apar azi vreo duzină. În locul textelor scurte şi de impact, pe cele mai diverse teme şi preocupări culturale, se lăfăie insipide interviuri pe patru, cinci, şase pagini, pentru a se umple cumva spaţiul tipografic. Ele sînt traficate de neobositul Alexandru Petria, remarcat recent prin falsul în acte publice (cînd a contrafăcut un comunicat de presă ca din partea Uniunii Scriitorilor). Pînă la găsirea criteriului valoric, singurul definitoriu, deocamdată evoluează aceiaşi condeieri dintr-o gaşcă tristă, revanşardă, care contestă violent orice valoare consacrată. În locul legăturii “organice” cu cele mai importante publicaţii naţionale şi internaţionale, conducerea Tribunei a fost dezavuată cu dispreţ de cele mai semnificative periodice din domeniu (România literară, Observator cultural etc.). În locul promovării noilor generaţii de scriitori, au fost blocaţi şi apoi concediaţi tocmai redactorii care îşi făcuseră o grijă de căpătîi din această preocupare.

Cît priveşte consiliul consultativ… El s-a schimbat de la un număr la altul, ca indicator limpede al degringoladei manageriale. Aurel Codoban a dispărut. Ion Pop şi Ion Vlad au fost insultaţi şi alungaţi. Radu Ţuculescu a fost eliminat, după ce-a apucat să publice un ultim material cu titlu elocvent: Leninismul ni-e far şi tărie şi-avînt / Noi urmăm cu credinţă partidul neînfrînt… Ioan-Aurel Pop şi-a anunţat sec demisia. Ion Vartic a fost izgonit. În zbuciumul căutărilor culturale, Mircea Arman şi-a presărat cărarea de cadavre.

Anunțuri