Etichete

, , , ,

Azi a apărut a 16-a mea carte de autor: A revedea stelele. Contribuţii la studiul operei lui Dante. Îi mulţumesc Editurii Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj pentru sprijinul profesionist acordat.

Coperta_Dante

L-am descoperit pe Dante în vremea cînd eram student al secţiei de italiană. Pentru mine el n-a reprezentat doar un alt autor care trebuia învăţat, sau un şir de informaţii istorico-literare de înmagazinat. De la uimirea faţă de complexitatea formală a Divinei Comedii, ce sfida perfecţiunea, am avansat către fascinaţia pentru bogăţia de cunoştinţe din cele mai diverse domenii de activitate umană, incluse în striaţiile capodoperei.

De vreo două decenii, de cînd am ajuns la rîndul meu să privesc de la catedră spre lumea din bănci, n-am ostenit a-l preda pe Dante altora mai tineri. Reiau în fiecare an, cu energii sporite şi entuziasm, descifrarea ideilor sale, a versurilor şi a rimelor sale, a strategiilor sale artistice complexe, în faţa publicului avînd chipuri diverse, dar mereu similare sclipiri de surpriză în ochi, ori zîmbete de mulţumire pe buze. Întrucît descoperirile lor au fost şi ale mele, pe neobservate mi-am extins sfera auditoriului ce părea interesat de cuvintele mele, în dialoguri radiofonice, conferinţe publice, însemnări fragmentare pe blog, intervenţii polemice, prefeţe de carte, studii academice cu note şi referinţe bibliografice, recenzii din presa literară, analize de traduceri şi aşa mai departe. De-a lungul anilor 2002-2013 s-au strîns aceste pagini care, toate, îl au în centrul lor pe Dante Alighieri, deşi reflectă ocazii şi strategii de exprimare foarte diversificate. Nu promit, fireşte, că mă voi opri aici cu meditaţiile în jurul celui mai fermecător poet italian.

Acum cîţiva ani, la întîlnirea bibliotecarilor şcolari clujeni, care s-a organizat tocmai în liceul meu, am avut posibilitatea de-a le prezenta oaspeţilor una dintre ultimele mele apariţii editoriale. În cadrul discuţiilor care au urmat, mi-a fost adresată, din rîndul publicului, neaşteptata întrebare dacă există vreo legătură între activitatea mea de scriitor şi aceea de profesor. Primul şi cel mai convingător exemplu pe care-l aveam la îndemînă se lega de meditaţiile în jurul lui Dante. “Dar de ce tocmai el?”, a sunat următoarea întrebare. Puteam să mă limitez la constatarea că e cel mai important scriitor din cultura italiană. Dar am completat arătînd că eu însumi venisem spre Dante în perioada ieşirii din adolescenţă. Tocmai depăşeam agnosticismul rebel al lui Albert Camus şi descopeream uluit forţa copleşitoare a credinţei. Treceam de la explozia răzvrătirii interioare, către făgaşul cuprinzător de cunoaştere a lumii înconjurătoare. Parcurgeam, cînt după cînt, jaloanele celor mai diversificate sentimente umane, ce contribuiau la aventurile vieţii de toate zilele, şi care mai apoi se răsfrîngeau în pedepsele şi recompensele de Dincolo. Cîştigul dobîndit, în plan spiritual, era mai vast decît cel oferit de orice altă întreprindere artistică. Şi nu poţi să nu iubeşti o carte care te învaţă cum să trăieşti.

Am impresia că am reuşit, cu acea ocazie, să-mi conving auditoriul. Voi izbuti oare să-mi înduplec şi cititorii?

Cuprins:

1. “Orrevol gente possedea quel loco”
Coşbuc şi Dante
Dante în viziunea lui George Coşbuc
Italienistul Alexandru Marcu
Dante tradus de Eta Boeriu
Un joc de cuvinte la Dante
Proba traducerii
Şantier dantesc
Estetica lui Dante
Natura în Divina Comedie
Lumea lui Dante, închipuită de Patapievici

2. “L’onrata nominanza”
Alighieri: arta afrontului
Personaje danteşti
Urmaşii lui Dante
Dante şi gîndirea “politic corectă”
“Dolce stil novo” n-a existat?
Dante – Infernul – o interpretare
Cu Dante în Purgatoriu
Un exemplu de simetrie la Dante
Acrostih compus din anafore
“Il gran rifiuto”
Diavolul logician
Însemnări despre Dante

3. “Onorate l’altissimo poeta”
Dante luat în tărbacă
Trei nedreptăţi ale lui Giovanni Papini
Papini: o personalitate complexă
Un lapsus al lui Borges
Fizică şi metafizică
“Forma mentis”
Dante Show

4. Convorbiri
Vorbind despre Dante
Dialog “Tutti frutti”

Anunțuri