Etichete

, , , ,

Citesc întîmplător pe internet însemnările d-nei Maria Dipşe. Fostă studentă a regretatului Teodor Boşca, în îndepărtatul an 1961, şi pensionată după o viaţă la catedră, ea include pe blog frînturi de amintiri şi o poză a traducătorului poliglot. O rememorare cu totul binevenită.

boscaScurte pasaje ale ei sînt dedicate volumului Poezia preromantică în Anglia, Franţa, Germania, Italia şi Spania, ultima lucrare de anvergură a profesorului nostru, finalizată înaintea decesului său din 1987. După cum am relatat şi în nota asupra ediţiei, am desfăşurat investigaţii susţinute şi eforturi de cîţiva ani, pînă cînd am reuşit să găsesc manuscrisul, să-l fotocopiez, să-l transcriu la computer şi să-l prezint în vederea tiparului. Printr-o interesantă coincidenţă, cartea a apărut – în condiţii grafice deosebite – chiar la 20 de ani de la moartea lui Teodor Boşca.

Maria Dipşe ne spune acum că ştia de existenţa acestei lucrări monumentale (ce include poezii rare, de-acum cîteva secole, în cinci limbi străine, şi transpunerea lor românească de-o mare fluenţă şi îndemînare). Că l-a sprijinit pe autor în găsirea cîtorva poeme şi referinţe bibliografice. Şi se întreabă de ce lipsesc din ediţia publicată, bunăoară, G. Legouvé cu La Sépulture sau Thomas Pernel cu A night-piece on death. Pot s-o asigur pe d-na Dipşe că am cuprins în ediţia de la Tribuna toate textele poetice originale şi traducerile lor, aşa cum mi-au fost transmise din depozitul ce se păstrează la Arhivele Statului, filiala Cluj. Dacă poemele cu pricina au dispărut din manuscris prin voinţa lui Teodor Boşca, sau la iniţiativa Editurii Dacia, unde cartea ar fi trebuit să se tipărească, nu pot şti.

Anunțuri