Etichete

, , , ,

De cînd guvernul e condus de-o persoană despre care presa internaţională a scris, iar două comisii universitare au stabilit că şi-a plagiat lucrarea de doctorat, domeniul cercetării ştiinţifice bălteşte în confuzie. Noroc că ministrul de resort, Mihnea Costoiu, tocmai a lansat la apă o serie de standarde privind elaborarea tezelor de doctorat. Cine ştie dacă le-o fi respectat odinioară chiar şeful lui ierarhic…

Pasajele de ilaritate nu lipsesc din această fanfaronadă. După reglementarea limbii de exprimare şi a imperativului rezumatului lucrării, citim în Consideraţiile generale: “Ca dimensiuni ale tezei, se acceptă 100-150 pagini, din care cel puțin două treimi rezervate cercetărilor proprii. O teză de doctorat care ajunge sau depășește 200 de pagini ridică legitime suspiciuni cu privire la contribuția reală, personală a autorului”. Minunată sclipire a inteligenţei! Oricine are de spus, în domeniul său profesional, mai multe decît încap în 200 de pagini, va suscita “legitime suspiciuni” de fraudă.

Acestei isteţe prevederi îi face pandant o altă recomandare: “Lista bibliografică trebuie să conţină cel puțin 100 de lucrări reprezentative, din categoriile cărţi, articole din reviste de specialitate, lucrări prezentate la manifestări ştiinţifice, brevete, contracte de cercetare, teze de doctorat, cursuri universitare, elaborate în ultimii 10 ani, editate pe suport de hîrtie sau suport electronic, inclusiv pagini web”. Mă întreb dacă teoria relativităţii a inclus, în finalul ei, o bibliografie cu 100 de titluri.

Ideea de ansamblu a “documentului”, contrasemnat de secretarul de stat Gigel Paraschiv (sic!), poate fi rezumată în principiul: “Băieţi, citiţi mult şi scrieţi puţin!”. Cu asemenea reguli mă tem că nu poţi ajunge, în ţara românească, nici măcar prim-ministru.

Anunțuri