Etichete
Adrian Marino, arhive, colaboratori, Flori Balanescu, Gabriel Andreescu, imagine, Paul Goma, scriitori, Securitate
Un lucru asupra căruia ambii cad de acord este că n-au găsit un angajament formal de colaborare cu Securitatea, semnat de Adrian Marino. Un alt aspect asupra căruia cei doi concordă este că hermeneutul clujean a prestat diverse servicii poliţiei secrete, sub numele de cod “Brătescu” şi “Bratosin”. Flori Bălănescu adaugă şi detaliul important că, în amplul dosar de urmărire informativă a lui Paul Goma, pe care ea l-a consultat, n-a aflat note semnate sau rezumate de Brătescu/Bratosin. Dar atunci ce-a găsit? Ei bine, instrucţiuni limpezi ale diverselor eşaloane, care prevedeau pilotarea operativă a unor scriitori în vederea influenţării lui Paul Goma, sau a diluării poziţiilor sale protestatare din Occident.
Astfel, în “Nota de măsuri” din 14 februarie 1978, informatorii “Valeria”, “Bogdan”, “Braşoveanu” şi “Brătescu” urmau a fi dirijaţi în cercurile literare conduse de Sanda Stolojan şi Monica Lovinescu, “pentru lansarea unor date şi versiuni din care să rezulte rolul şi intenţiile lui Paul Goma de ‘a se face exponentul exilului românesc’”. La 14 nov. 1978 este consemnată într-o “Notă” de patru pagini întîlnirea de la Paris a lui Paul Goma cu Victor Frunză şi “cu criticul literar Adrian Marino de la Cluj”. Acelaşi autor apare consemnat în documentele Securităţii cu specificarea: “Adrian Marino – scriitor în atenţia UM 0920, pînă de curînd la ISJ Cluj”, cu explicaţia că acea unitate militară era Direcţia de Contrainformaţii Externe, sub comanda generalului Mihai Caraman. În planul de măsuri din 29 ian. 1979, este prevăzută “determinarea unor intelectuali români de prestigiu care, cu prilejul deplasărilor ce le fac în străinătate pentru motive de serviciu sau personale, să acorde comunităţilor româneşti sprijin direct în organizarea unor acţiuni culturale care să combată afirmaţiile calomnioase făcute de PAUL GOMA presei occidentale. În acest scop vom folosi pe următoarele persoane: AUREL MARTIN, DAN GRIGORESCU, ADRIAN MARINO, MUNTEANU ROMUL, BERCIU ŞTEFAN, DINU GIURESCU. Se va continua selecţionarea şi a altor persoane”. Inutil să precizez că dincolo, în cartea lui Gabriel Andreescu, nu se insistă pe asemenea detalii.
Laszlo Alexandru 
Nu am studiat dosarul de reţea al lui Marino, deci nu aş fi avut cum să constat dacă are angajament sau nu; dar am constat că în dosarul de urmărire informativă al lui Goma nu sunt note semnate cu numele de cod ale lui A.M., ci câteva documente din care reiese clar implicarea lui în „planurile cu măsuri” (pentru compromiterea şi anihilarea etc. lui Paul Goma) ale Securităţii; pentru mine, din tot ce am studiat până acum, este foarte clar că a fost folosit de regim, prin Securitate, cu ştirea şi cu acordul lui. Cei care „combat” foarte mult – în special în presă – se agaţă de expresii ca „informator”, „colaborator”, „agent de influenţă” fără să stăpânească realitatea presupusă de acestea. Noi nu dăm verdicte în instanţă, de aceea „probele” sunt altele sau sunt interpretate altfel. Dacă vrem să înţelegem cum a funcţionat regimul represiv nu este suficient (este chiar contraindicat) să aşteptăm mereu să vedem ce a hotărât instanţa în cazul cutare. Unele cazuri de colaborare sunt atât de evidente, deşi nu s-a găsit (din cine ştie ce motive) angajamentul cu semnătura celui vizat.
Nu am afirmat că aţi fi studiat dosarul de reţea al lui Marino. Citîndu-vă, am susţinut că aţi studiat şi dv., la fel ca G. Andreescu, dosarele Securităţii. Şi, totuşi, aţi ajuns la rezultate sensibil diferite de ale sale. Şi că, deci, nu e vorba de necunoaşterea documentelor de arhivă, cum clamează el cu insistenţă, pentru a-şi impune răstălmăcirile. Ci pur şi simplu e vorba că sînt interpretate falsificator, de către Andreescu, unele fapte existente în dosare. Asta am afirmat eu.