Etichete

, , , , , , ,

Demisia unui papă nu e un gest individual. Lasă urme adînci în destinele multor contemporani. Aşa s-a întîmplat cînd Celestino al V-lea s-a dat la o parte şi i-a deschis drumul lui Bonifaciu al VIII-lea. Acesta s-a răfuit cu cei doi mari poeţi ai vremii sale, Jacopone da Todi (azvîrlit în temniţă pe cinci ani) şi Dante Alighieri (constrîns la douăzeci de ani de exil, pînă la moarte).

jacoponePoetul din Todi i-a adresat un avertisment limpede pustnicului ajuns în fruntea bucatelor. L-a prevenit că îl aşteaptă o încercare mai anevoioasă decît foamea şi setea asumate în sihăstrie. “Que farai, Pier da Morrone? / Èi venuto al paragone. // Vederimo êl lavorato / che en cell’ài contemplato. / S’el mondo de te è ’ngannato, / séquita maledezzone. // La tua fama alta è salita, / en molte parte n’è gita; / se te sozz’a la finita / a bon’ sirai confusione. // Como segno a ssaietta, / tutto lo monno a te affitta; / se non ten’ belancia ritta, / a dDeo ne va appellazione.”

Ce-o să te faci, Pier da Morron?
Dat-ai acum de greu pe tron.

Te vom vedea punînd în fapt
ce în chilii ai contemplat.
Dar omul de-l laşi înşelat
primeşti ocară de poltron.

Faima ta-n ceruri s-a suit,
în multe părţi s-a răspîndit;
de te pătezi chiar la sfîrşit
omul cinstit e creditor.

Săgeată bine ţintită
lumea-n tine-i bizuită;
de nu ţii dreapta neclintită
Domnului se plînge în cor.

Spre finalul poeziei sînt explicate şi greutăţile pe care le are de înfruntat preasfîntul papă: “L’Ordene cardenalato / posto s’è en basso stato, / ciascheun so parentato / d’ariccar à entenzione! // Guàrdate da prebendate, / che sempre i trovarà’ affamate; / e tant’è sua seccetate / che non se ’n va per potasone! // Guàrdate da baratteri, / ch’el ner per bianco ’l fo vedere; / se non te ’n sai bene scrimire, / cantarai mala canzone”.

Întregul Ordin cardinal
a ajuns în ultimul hal,
cu rudele ce dau năval’
să facă avere repejor!

Tu de pleşcari să te fereşti,
mereu flămînzi o să-i găseşti;
şi însetaţi ca în poveşti,
încît să-i saturi nu-i uşor!

De hoţomani să te fereşti,
ca negru-n alb să nu-l feşteşti;
dacă nu ştii să te păzeşti,
vei termina îngrozitor.

Iată o poezie ca o profeţie…