Etichete

, , , , ,

benedetto“După ce mi-am examinat în repetate rînduri conştiinţa în faţa lui Dumnezeu, am ajuns la convingerea că puterile mele, din cauza vîrstei înaintate, nu mai sînt capabile să exercite în mod adecvat ministerul petrin”. Cu aceste cuvinte surprinzătoare, pronunţate pe limba latină în faţa cardinalilor reuniţi în Consistoriul din Vatican, Benedict al XVI-lea şi-a anunţat plecarea din fruntea Bisericii Catolice. Demisia unui papă e un eveniment rar, produs odată la cîteva secole. E mai curînd un accident al istoriei, determinat de condiţii extraordinare, decît o regulă de conduită. Cel care primeşte pe umeri hlamida glorioasă renunţă la numele şi prenumele lumesc, intră în rangul nomenclatorului oficial şi îşi acceptă noul destin, pînă la sfîrşitul zilelor. Responsabilitatea strivitoare, ţinînd de călăuzirea spirituală şi materială a sutelor de milioane de credincioşi din lumea întreagă, nu permite improvizaţii, şovăieli, retractări sau dezertări. E nevoie de-o persoană neclintită.

A rămas memorabilă atitudinea precedentului pontif, Ioan Paul al II-lea, care s-a ridicat pînă şi de pe patul de moarte pentru a saluta de la geam zecile de mii de oameni, reuniţi în Piaţa Sfîntul Petru ca să-l privegheze. Era sprijinit de aghiotanţii săi, a înălţat mîna spre microfonul apropiat respectuos de buze, şi-a deschis gura, dar sunetele au refuzat să iasă. Şi-a adunat din nou puterile pentru a vorbi, însă zadarnic. Atunci a schiţat un gest de mare furie împotriva neputinţei. Părea că, sub privirile lumii întregi, o încleştare aspră se consumă între nevolnicia trupească şi cerbicia spirituală. Ioan Paul al II-lea lupta, chiar şi împotriva morţii, pentru a-şi îndeplini datoria. Iată că urmaşul său de azi susţine o cuvîntare latinească pentru a-şi face cunoscută renunţarea. Diferenţa de calitate umană e izbitoare.

Anunțuri