Etichete

, , , , , , ,

andreescuMergînd la arhive pentru a vedea cu ochii săi complicitatea scriitorilor cu Securitatea, Gabriel Andreescu diluează culpabilităţile prin reinterpretarea actelor. Am descris deja, în mod amănunţit, felul cum procedează el cînd vine vorba despre Nicolae Breban (vezi Nedumeriri, în vol. Exerciţii de singurătate. Însemnări pe blog din perioada 6-16 decembrie 2011, p. 254-264). Apărătorul turnătorilor sare cu bună ştiinţă pasaje incendiare, consemnate de înregistrările telefonice, le rezumă tendenţios şi diminutiv pe celelalte, le înşiră trunchiat pe altele. Apoi se miră sarcastic: “Avînd în vedere disproporţia dintre cerinţele legii specifice şi ‘fapte’, este de-a dreptul ciudat că departamentul juridic al CNSAS a putut lansa un asemenea dosar”. Ce grozav era dacă-şi informa pînă la capăt cititorii că, în august 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea CNSAS şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii, pentru Nicolae Breban.

Dacă Editura Polirom din Iaşi ar fi vut să fie pe deplin onestă cu cititorii ei, ar fi trebuit să includă pe pagina de gardă o banderolă, pe care să scrie apăsat: numeroase ipoteze ale acestei cărţi au fost deja contrazise prin sentinţe judecătoreşti, investigaţii jurnalistice independente şi scrieri memorialistice ale altor disidenţi anticomunişti, care şi-au consultat propriile dosare informative.

Anunțuri