Etichete

, , , , , ,

andreescuCea mai nouă carte a lui Gabriel Andreescu, gongoric botezată Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii, pledează pentru întoarcerea la litera textului, pentru combaterea răstălmăcirilor datorate necunoaşterii. Nobil deziderat! Uimitor e că o asemenea exigenţă deontologică, de esenţă etică, e dublată de insistenţa autorului privind reabilitarea unor intelectuali de talie, acuzaţi că au colaborat cu Securitatea. Cum se împacă virtutea intenţiilor, clamată pe baricade, şi gălbejeala rezultatelor stoarse pe sub bancă? Dacă adăugăm şi detaliul, de-o apăsată relevanţă, că mînuitorul jocului de tip suveică e un notoriu disident din vremea regimului ceauşist, situaţia e în măsură să ne aducă în pragul apoplexiei.

O sumă de scriitori români (Adrian Marino, Nicolae Balotă, Mihai Botez, Nicolae Breban etc.) şi faptele lor îndoielnice sînt recitite prin metoda “te spălam, te pieptănam, fundă roşie-ţi puneam”. Însă Gabriel Andreescu nu se mulţumeşte să-şi vîndă, ca atare, marfa îndoielnică. Nu se limitează să invoce documentele de arhivă pe care le-a văzut, pentru a presăra viguros cu pudră de talc. El se aruncă şi împotriva celor ce-au perceput deja altfel realităţile, fie că e vorba de jurnalişti incomozi (Neculai Constantin Munteanu, Cristian Pătrăşconiu, Ioan T. Morar), de specialişti în cercetarea arhivelor (Radu Ioanid) sau de alţi disidenţi care şi-au examinat dosarele făcute la Securitate (Paul Goma, Dorin Tudoran). Volumul tipărit de Editura Polirom nu-şi propune doar să aducă la suprafaţă noile ipoteze – bizare, surprinzătoare, incredibile – propulsate de Gabriel Andreescu în sfera publică. El urmăreşte cu aceeaşi energie, prin invocarea sonoră a adevărului şi a corectei documentări ştiinţifice, eliminarea vocilor concurente, discreditarea altor opinii.

Anunțuri