Etichete

, , , ,

e_leonardoAmicul Alexandre Stanesco-Mouron îmi trimite din Elveţia aceste gînduri legate de dispariţia revistei “E-Leonardo”, pe care am coordonat-o în ultimii zece ani. Îi mulţumesc pentru vorbele bune.

Prieteni din RO sau de pe alte meleaguri, vă informez despre un act ce va avea loc în curînd, dispariţia unei reviste electronice de cultură. Nu putem fi decît trişti, fără nici o exagerare sau vreun dramatism “mioritic”. Persoana ce a creat-o a decis a înceta publicarea ei pe internet.

Problema noastră, a românilor de peste tot, este una tragică, nu am avut ocazia de a aprecia realul act cultural, doar efemerul unei mass-media imparţiale şi puţin interesate de adevăratul efort intelectual făcut de unii români. Nu am avut şansa de a fi educaţi într-un spirit de respect reciproc, am fost – pe undeva – lobotomizaţi, cultura de pe timpul “acela” implica un dulce (soft) fanatism, atitudine ce o acceptam, erau momente de nano-secunde în care ne simţeam… liberi. Am fost de asemenea “educaţi” în spiritul unui refuz sistematic al oricărei efuziuni “elitare” (“elitiste”?), doar cei ce urlau în rime aveau drept la… cetate, la un minim de existenţă spirituală.

Revin la dispariţia în chestiune, pare-se că există o dinamică nefastă a înecării actelor culturale, totul depinde de BANI. Nu critic pe nimeni, dar anumite guverne din UE n-au realizat încă impactul decisiv al dezvoltării culturii (da, mari politicieni, chiar şi cultura “aduce bani!”, dacă sînteţi obnubilaţi de acest aspect).

Cum sînt stîngaci (şi ambidextru), îmi va dispărea un deget, deci voi avea nouă degete. Chiar dacă decizia este irevocabilã, îi mulţumim lui Da Vinci, lui Dante…

Într-o cultură animistă din Australia, cele zece degete trebuie păstrate, fiecare reprezintă un dialog posibil cu sacralitatea (sînt agnostic, nu vorbesc de Dumnezeu S.A.!). Sînt pertinamente conştient că voi rămîne cu nouă degete, dar nu e tragic, vom fi.

Anunțuri