Etichete

, , , ,

În stufoasa autobiografie a lui Ion Ianoşi e relatată situaţia surprinzătoare a unui comunist persecutat. Pentru contextul unui întreg secol est-european plasat sub stindardul cu secera şi ciocanul, neatenţia accidentală are valoare emblematică. “Prioritatea etniei faţă de angajamentul politic se adeverise, într-un mod şi mai aiuritor, la Majtényi Erik. Mann, potrivit numelui din acte, era semineamţ-semievreu. Regimul Antonescu îl închisese, ca tînăr militant antifascist, în lagărul de la Tg.-Jiu. Iar după ce noul regim îl ţinuse, ca german, captiv la Jilava, îl îmbarcase, tot la muncă forţată, spre Răsărit. Apoi a devenit scriitor maghiar. Szász János îmi va povesti cum, zărindu-l din convoiul deţinuţilor, în gara Iaşi, pe Mihai Novicov, Erik l-a strigat: – Spune-le că sînt comunist şi scoate-mă de aici. Fosta lui ‘legătură superioară de partid’ i-a replicat impasibil: – E nevoie şi acolo, în detaşamentele de muncă, de comunişti!”

Asta îmi aminteşte anecdota savuroasă relatată de Luca Piţu: “poliţistul, la o manifestaţie neautorizată, arestează un ciolovec la întîmplare. Acesta se lamentează de eroare şi strigă că-i anticomunist, în vreme ce omul ordinii îi răspunde că puţin îi pasă ce fel de comunist este”.

Anunțuri