Etichete

, , , , , , ,

După încă vreo jumătate de an s-a anunţat examen de admitere la doctorat, în specialitatea “literatură română contemporană”, sub coordonarea lui Mircea Zaciu. L-am sunat de mai multe ori acasă, pentru a mă sfătui cu el dacă o nouă candidatură a mea este sau nu oportună. Însă nu-mi răspundea nimeni. Am hotărît să mă înscriu cu acelaşi proiect de cercetare ca şi data trecută, doar bibliografia mai sporise pe parcurs. În ziua colocviului ne aştepta decanul Liviu Petrescu să ne anunţe că profesorul Zaciu a plecat pentru o scurtă perioadă în Germania, îi va ţine el locul. Veniserăm cinci candidaţi pe patru locuri. Eu eram cel mai tînăr şi singurul care nu lucra la o publicaţie culturală. Dar nu mai eram cîtuşi de puţin încrezător, ba chiar aşteptam cu înfrigurare evoluţia lucrurilor. Întrevederea profesională a decurs bine, decanul m-a lăudat pentru progresul înregistrat faţă de data precedentă. Elogiile lui nu erau, fireşte, în măsură să mă reconforteze. Şi-apoi a venit aceeaşi întrebare: luasem deja legătura cu coordonatorul ştiinţific? Am vrut să-i spun că, de zile întregi, nu-mi răspunde nimeni la telefon. Dar apoi mi-am amintit de scena petrecută, cu cîteva luni mai devreme, pe trotuarul îngheţat. L-am asigurat că, deşi n-am apucat să-l văd în ultimul timp, domnul profesor îmi cunoaşte intenţiile de cercetare şi le susţine.

Comisia a constatat, după o scurtă deliberare, că toţi candidaţii s-au prezentat foarte bine la examen. S-a decis admiterea tuturor, utilizîndu-se şi locul rămas disponibil în portofoliul ştiinţific.

Stagiul doctoral presupunea, teoretic, o strînsă legătură între candidat şi coordonatorul său. În fapt eu abia dacă l-am văzut de cîteva ori pe fugă. Odată m-a întrebat dacă n-am o maşină de scris. Foloseam pe-atunci o Olivetti portabilă, de care eram foarte mîndru şi pe care îmi transcriam articolele, pentru a le trimite la diverse redacţii literare unde începusem să colaborez. Profesorul Zaciu m-a chemat la el acasă, cu maşina de scris, să-i dau o mînă de ajutor în redactarea hîrţogăriei oficiale de doctorat. Am lucrat împreună, cot la cot, dar nu l-am întrebat dacă îşi mai aminteşte că, zece ani mai devreme, îl vizitasem ca elev pentru a-i cumpăra cărţile de critică literară din bibliotecă.

Anunțuri