Etichete

, , , , , , , ,

Cunoscînd aceste antecedente, am rămas pe gînduri cînd s-a anunţat, în 1991, că Mircea Zaciu va avea 10 locuri pentru doctoranzi în specialitatea “literatură română contemporană”. Ideea mă tenta. Perioada cu pricina mă atrăgea. Nu cu mult înainte îmi făcusem lucrarea de licenţă despre opera lui Nicolae Breban, sub conducerea lectorului Leon Baconsky. Pentru asta citisem o grămadă de articole şi cărţi de-ale lui N. Manolescu, unde aş fi avut cîte ceva de spus. N-aveam de ales: Zaciu era singurul coordonator de doctorate pentru acel segment profesional. M-am înscris la admitere.

În ziua colocviului ne aştepta decanul Liviu Petrescu să ne anunţe că profesorul Zaciu a plecat pentru o scurtă perioadă în Germania, îi va ţine el locul. Veniserăm şase candidaţi pe patru locuri. Eu eram cel mai tînăr şi singurul fără nici o publicaţie. Eram încrezător pe faptul că stăpîneam domeniul de studiu, deşi putea părea straniu că voiam să elaborez o teză de doctorat (Criticul literar Nicolae Manolescu) despre un autor aflat în viaţă şi în plină activitate. De-a lungul colocviului m-am referit inclusiv la opiniile – pozitive sau negative – exprimate deja în presa culturală de Mircea Zaciu şi Liviu Petrescu, pe marginea criticului de la România literară. Decanul Petrescu mi-a corectat zîmbind cîteva mici naivităţi inerente. Înainte de plecare m-a întrebat dacă luasem legătura cu conducătorul ştiinţific pentru a-i detalia intenţiile mele de cercetare. I-am răspuns că mi-a fost imposibil, din cauza intervalului scurt dintre anunţarea examenului şi organizarea admiterii, dată fiind în plus şi absenţa efectivă a domnului profesor din ţară. Dar, îndată ce el va reveni, voi face desigur acest lucru. Liviu Petrescu m-a condus foarte ceremonios pînă la ieşirea din birou, mi-a strîns mîna cu multă căldură, m-a felicitat surîzător pentru amploarea şi îndrăzneala proiectului, mi-a urat mult succes. A doua zi m-am dus la serviciul de secretariat pentru doctoranzi, curios să aflu cu ce notă fusesem admis. Acolo mi s-a spus, cu evidentă stinghereală, că fusesem respins.

Anunțuri