Etichete

, , , , ,

Duplicitatea străbate, ca firul roşu, întreaga ispravă a exegetei. Ea remarcă faptul că unul şi-acelaşi termen, “con”, l-am adaptat în text la diversele situaţii unde apare şi l-am redat fie prin “bou”, fie prin “tîmpit”. Că injuria “merde” am nuanţat-o, după împrejurări, fie prin “Paştele mă-tii”, fie prin “la naiba” – drept care mă ceartă că “dans les deux derniers exemples la traduction littérale est remplacée par des équivalents qui sont de termes injurieux ou de paroles insolentes d’une familiarité excessive”. (Dacă “la naiba” e mai injurios şi mai insolent decît “merde”, înseamnă că avem păreri foarte diferite despre limba română, în relaţiile ei cu franceza.)

Asta n-o împiedică însă pe specialista de dată recentă să mă condamne pentru excesul de… fidelitate în traducere şi să predice, în teorie, invers decît ceea ce-a rejectat în practică: “La fidélité lexicale est une illusion qui s’oppose à la traduction de l’esprit d’un texte au lieu d’offrir la garantie de l’exactitude. Le mot juste serait celui qui adaptant la lettre de l’original devient à son tour une expression originale traduisant l’esprit”.

Nu ştiu dacă ipocrizia se punctează suplimentar în publicaţiile ISI de care au nevoie universitarii tomnatici pentru a propăşi în carieră. Pot doar să-i compătimesc pe tinerii care se formează în umbra unor asemenea modele.

Anunțuri