Etichete

, , , , ,

În recenziile din presa literară, printre frazele aruncate grăbit peste umăr e menţionată uneori cîte o traducere pentru expresivitatea ei. Sau sînt formulate reproşuri (exemplificate cu argumente bilingve) pentru îndepărtarea ei de la sensurile originalului. Dar încă nu mi-a fost dat să văd, în deceniile de lecturi profesioniste, nici un studiu condimentat cu exemple, care să-i impute unei traduceri excesiva fidelitate. Hotărît lucru, trăim într-o lume imprevizibilă.

zazie3Mă rog, e şi ăsta un mod de-a face ture-n jurul cozii şi de-a spune vorbe, cînd n-ai nimic a zice. Să vedem pe ce se bazează Eugenia Enache în mirabila sa intervenţie. “La séquence ‘ptite mère’, employée lorsqu’un personnage s’adresse à une femme inconnue, est traduite par ‘duduie’ ou bien par ‘mătuşico’; mais les deux équivalents ne recouvrent pas une même réalité dans les deux langues; ‘duduie’, un équivalent de mademoiselle, est un terme poli adressé à une jeune fille ou à une femme non-mariée; ‘mătuşico’ constitue un diminutif gentil qui montre de l’affection pour une femme âgée faisant partie de la famille.” De ce-aş fi eu vinovat că universitara tîrgmureşană habar n-are de conotaţiile ironice ale termenilor “duduie” sau “mătuşică” pe româneşte? Sau de faptul că “ptite mère” şi “mătuşico” au, în ambele limbi, o idee diminutivală şi aceeaşi falsă trimitere familială?

Următoarea obiecţie ilustrează rea-credinţa cuplată cu incompetenţă. “Quant à l’appellatif ‘mon tonton Gabriel’, en roumain ‘unchimeu Gabriel’, celui-ci ne rend pas la signification de ‘tonton’ qui est un surnom donné aux homosexuels et dont l’équivalent est ‘poponar’; mais cette acception ne serait pas justifiée par le contenu du texte car pour Zazie ‘tonton’ implique de la tendresse et, dans ce sens, l’équivalent le plus approprié pourrait être ‘unchiuleţul’.” Să vedem cum stau lucrurile în realitatea lexicografică. “Tonton” e explicat ca termen familiar pentru “oncle” (în Petit Larousse, ed. 1980). Tot cu “oncle” în limbajul copiilor e echivalat “tonton” şi la François Caradec (Dictionnaire du français argotique et populaire, ed. 1977, p. 237). În schimb Dictionnaire d’argot et du français familier, prezentat ca “le plus important dictionnaire d’argot français en ligne sur Internet: 24 000 mots, 9 000 citations” consemnează la “tonton” frecvenţa 10 pentru accepţiunea “oncle” şi, undeva la coada şirului, frecvenţa 1 pentru “surnom donné aux homosexuels”. Prin urmare evaluatoarea mea dă la o parte accepţiunea principală a termenului lingvistic, în schimb ar impune-o pe cea secundară, complet nefirească în context (un copil care ar trebui să-şi prezinte unchiul sub titulatura de poponar). Comentatoarea îmi reproşează că am redat ca atare posesivul din limba franceză (“mon tonton” – “unchimeu”), în schimb îmi propune includerea unui diminutiv nefiresc şi inexistent în textul-sursă: “unchiuleţul” (?).

Anunțuri