Etichete

, , , , ,

Noroc c-am dus-o la bun sfîrşit, de ce să mai pretind şi lecturi profesioniste? După atîtea întorsături ale sorţii, nu mă aşteptam să-mi văd traducerea întinsă pe masa de disecţie şi hărtănită cu un şiş bont. Aşa că am rămas surprins de numărul 12/2012 din Studia Universitatis “Petru Maior”. Philologia, din Tîrgu Mureş, unde o anume Eugenia Enache (recomandată ca Assoc. Prof. Ph.D.) scrie pe englezeşte şi pe franţuzeşte despre “Le bon sens” des gros mots.

zazie2Autoarea le povesteşte cu isteţime studenţilor săi că “traduire signifie non seulement rendre le sens d’une expression mais aussi reconstruire un monde” şi că “le traducteur doit proposer des solutions qui puissent dégager une interprétation conforme aux intentions du texte source”. Nobile principii! Înţelepte precepte! Comentatoarea se dă mai aproape de textul romanului, arătîndu-ne cum “Queneau propose une expression alerte, ironique, immédiate, le français parlé quotidien et périphérique, avec ses imprécations et ses grossièretés qu’une traduction devrait rendre pour retracer l’aventure parisienne de la jeune Zazie. L’analyse textuelle ne permet pas une transposition systématique du texte source sur le texte cible”.

În scurte cuvinte, care să nu-i plictisească pe cititorii acestui blog, ideea traductologică a exegetei este că am dat-o-n bară nasol. Şi cu ce-am greşit oare? Păi cu faptul că – ţineţi-vă bine – am fost prea fidel faţă de original. “En lisant la version roumaine nous nous trouvons devant un texte, à la fois, fidèle à l’original et par conséquent assez grossier et infidèle, mais convenable et privé du charme et de la saveur de l’original.” Fiind eu aşa de fidel, pasă-mi-te că l-am trădat.

Anunțuri