Etichete

, , , ,

Omul denotă în permanenţă jovialitate şi bonomie, motiv pentru care e şi prezentatorul prin excelenţă al lansărilor de carte, al expoziţiilor de pictură, sculptură sau fotografie. Cu lecturile sale multistratificate şi informaţia nuanţată, adusă la zi, dublată de-o fluenţă expresivă pe care deceniile petrecute la catedra universitară n-au făcut decît să i-o perfecţioneze, el acoperă o mare suprafaţă a manifestărilor culturale mondene. Partea ingrată a acestei avalanşe de autoreprezentare constă în receptarea timidă a scrierilor sale. Criticii literari, timoraţi pesemne de fluxul editorial fără zăgaz, au evitat să-i dedice analize consistente, în aşteptarea altor şi altor titluri care să completeze panoplia.

arhitecturiLuaţi cu asemenea ritmuri trepidante, ar fi totuşi nedrept să trecem cu vederea publicarea romanului său Arhitecturi mesianice (Ed. Charmides, 2012). Nimic frivol sau banal în această carte dedicată unui oraş îndrăgit şi unei comunităţi persecutate. Clujul postdecembrist, cu străzile, instituţiile şi clădirile sale constituie decorul ideal pentru o poveste mereu surprinzătoare. Întrucît protagonistul este un preot pe deplin dăruit comunităţii şi enoriaşilor, prevalează momentele peripatetice, destinate să plaseze în efigie artistică un cadru cotidian. “Păşeau acum pe lîngă Liceul Bălcescu, dar părintele îi făcu semn lui Chimi să traverseze pentru a merge pe lîngă braţul împrejmuit cu ciment al Someşului. De primăvara pînă toamna acolo se vedeau, în ultimii ani, perechi de raţe sălbatice care muşcau cu plăcere din bucăţile de pîine pe care şcolarii şi pensionarii le aruncau de pe trotuar. Lui Laurenţiu Gomboş îi plăcea să aleagă ruta aceea, care îi dădea posibilitatea să arunce o privire şi dincolo de copacii falnici de pe partea cealaltă a Canalului Morii, unde, odinioară, pe pajiştea din spatele bisericii protestante de vizavi de Regionala C.F.R., copiii oraşului aveau un patinoar. În mod cu totul neaşteptat, ochiul lui zări îndată pe apă, ceva mai încolo, un mascul şi o femeiuşcă stingheri, dar simpatici, plutind pe apa dezgheţată, dar totuşi, cu siguranţă, rece, avînd deplină încredere, probabil, în frumuseţea relativă, de neprevăzut, a acelei zile.”

Anunțuri