Etichete

, , ,

Revista Tribuna şi-a afirmat, în ultimii ani, ţinuta elegantă şi consistenţa, graţie echipei coordonate de redactorul-şef I. Maxim Danciu. El însuşi venea după experienţa de paisprezece ani ca secretar de redacţie la Tribuna şi după ce-a constatat cît e de greu să menţii, pe valurile tulburi ale tranziţiei, bărcuţa unei întreprinderi altruiste, “non profit” din punct de vedere financiar. Însă profitul cultural, pentru viaţa artistică a Clujului, a fost consistent. De la deschiderea publicaţiei către cele mai diverse grupări intelectuale, la încurajarea tinerilor scriitori români, dezbaterea problemelor literare acute, reflectarea iniţiativelor locale şi regionale, prezentarea scriitorilor străini şi a publicaţiilor occidentale, ori numerele tematice dense, dedicate cutărui autor ardelean sau festivalului internaţional de film, nimic n-a fost scăpat din vedere.

Într-un oraş care se laudă cu excelenţa culturală, n-a apărut încă o editură de talia naţională a Poliromului de la Iaşi, nici o profuziune teatrală asemeni celei din Bucureşti, iar alte reviste literare fie au pierit, fie şi-au restrîns aria de acţiune. Lupta pentru a aduce Tribuna în vîrful piramidei n-a fost uşoară şi nici comodă. Îi stă mărturie, printre altele, rubrica mea incisivă, care a mers înainte de-a lungul anilor doar fiindcă a beneficiat de sprijinul redacţiei, preocupată să păstreze o verticalitate nealiniată. Acum, la pensionarea d-lui I. Maxim Danciu, aş vrea să-l felicit pentru ceea ce-a izbutit şi să-i mulţumesc.

Anunțuri