Etichete

, , , ,

E bizară insistenţa cu care Mihai Iovănel construieşte o carte întreagă pe găselniţa descoperirii unor texte “uitate” ale lui Mihail Sebastian. Dacă ar fi răsfoit măcar în treacăt documentele oficiale, ar fi văzut că efortul său e zadarnic, fiindcă manifestele politice invocate nu pot fi cuprinse, prin însuşi statutul lor, în opera unui scriitor. Legea drepturilor de autor subliniază în art. 9: “Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele: a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare; b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora”. Manifestul Blocului Naţional-Democratic şi Armata Roşie vine nu aparţin sferei literare, ci pot fi evident incluse în categoria textelor oficiale, de natură politică. Ele nu au fost revendicate niciodată de Mihail Sebastian. Declaraţiile care îi atribuie autorului paternitatea asupra broşurii comuniste sînt vagi, ezitante, circumstanţiale. Nu există nici o dovadă privind adeziunea lui M. Sebastian la ideile cuprinse în Armata Roşie vine. Ba dimpotrivă, în Jurnalul său şi în amintiri ale contemporanilor sînt consemnate aspecte certe privind rejectarea “imbecilităţii îndoctrinate”.

Elocventă e strategia de hocus-pocus a lui Iovănel, în edificarea teoriei sale denigratoare. În privinţa Manifestului…, el constată că e vorba de un document politic cu patru semnături istorice, aşa încît “ar fi naivă ipoteza că redactarea lui Sebastian se găseşte integral în versiunea finală. Ceea ce nu anulează paternitatea lui Sebastian asupra textului” (p. 253). Cum poate un istoric literar cu minimă seriozitate să atribuie paternitatea asupra unui text, deşi admite că a fost semnat de alţii, iar redactarea scriitorului prezumtiv e imposibil să se regăsească integral in versiunea finală?!

Aceeaşi duplicitate procedurală o demonstrează Mihai Iovănel şi în continuare. “Despre al doilea text redactat de Sebastian în preajma lui 23 August, şi anume Armata Roşie vine, nu se pomeneşte nimic în jurnal. Există însă o serie de mărturii care fac atribuirea probabilă” (p. 253). Dacă atribuirea este aici “probabilă”, asta nu-l împiedică pe critic să scrie apăsat, cîteva pagini mai încolo, în Cronologia Mihail Sebastian: “În preajma loviturii de stat de la 23 August, redactează, în colaborare cu Lucreţiu Pătrăşcanu, broşura Armata Roşie vine (Editura Comitetului Central al Partidului Comunist din România, Bucureşti)” (p. 281). Iar la Bibliografie, în compartimentul Scrieri de Mihail Sebastian, diviziunea Publicate în timpul vieţii, după diversele romane, nuvele şi povestiri, include fără a tresări şi broşura bolşevică (p. 297). Între “probabilitate” şi certitudine nu există deosebiri în critica defăimătoare.

Anunțuri