Etichete

, , , ,

Aşadar Mihail Sebastian a colaborat cu Lucreţiu Pătrăşcanu, deşi el însuşi n-a fost comunist. În ce fel au conlucrat? E consemnată o întîlnire, pe la începutul lui august ‘44, deşi oarecum împotriva voinţei prozatorului. “Pătrăşcanu mă atrăgea prin ce este uman în el. Cînd, acum patru săptămîni, la ferma lui Ulea, ne-am înţeles asupra gazetei, nu pot spune că nu regretam în anumită măsură că mă întorc în jurnalism. Dar primeam situaţia în măsura în care îmi dădea urgent posibilitatea să spun tare tot ce am tăcut, scrîşnind, timp de cinci ani” (Jurnal, joi, 31 august 1944, p. 558).

E descrisă şi experienţa efervescentă din 23-24 august 1944: “Noaptea de miercuri spre joi – petrecută cu Pătrăşcanu, Belu şi atîţia alţii, imediat după lovitura de stat, în casa din Strada Armenească (‘casa istorică’) – a fost noaptea de delir. În tot oraşul, lumea urla de fericire. Antonescu fusese răsturnat în 5 minute. Noul guvern, constituit. Armistiţiul, acceptat. Nici n-am avut timp să beau un pahar de şampanie pentru Parisul recucerit de francezi, cînd ne-a ajuns din urmă avalanşa de evenimente proprii. / Toată noaptea am scris pentru România liberă, care trebuia să apară în zori. Eram fericit că întîmplarea mă făcea gazetar, în chiar noaptea victoriei. / Dimineaţa m-am dus frînt de oboseală spre casă, cu speranţa că o să dorm, cînd au început să urle sirenele” (Jurnal, marţi, 29 august 1944, p. 556).

Dar entuziasmul lui Sebastian se stinge rapid, atunci cînd – blocat fiind de vicisitudinile personale – constată degradarea situaţiei: “Mă felicit că experienţa mea la România liberă s-a terminat repede, înainte de a-mi fi angajat acolo semnătura. Ar fi fost imposibil să lucrez sub un regim de comitete secrete. Imbecilitatea îndoctrinată e mai greu de suportat decît imbecilitatea pură şi simplă. (…) În trei zile, după năvala lui [Alexandru] Graur şi a bandei lui, am înţeles că intru într-o redacţie terorizată de conformism. Nu, nu. Mai bine scriu piese de teatru. / Casa îmi era bombardată. Am dat un telefon că sunt sinistrat – şi de atunci n-am mai călcat pe acolo. Mai tîrziu, prin Belu, am comunicat că mă retrag definitiv” (Jurnal, joi, 31 august 1944, p. 558).

Cînd anume să fi scris evreul Mihail Sebastian – care nu agrea comunismul şi imbecilitatea îndoctrinată – broşura propagandistă Armata Roşie vine, printre bombardamentele devastatoare, spaima de o nouă invazie hitleristă, gazetăria entuziastă din 23-24 august şi rapida oripilare în faţa noului oportunism? Iovănel nu ne-o spune.

Anunțuri